Nebunia este genialitatea manuirii cuvintelor!

Va multumesc pentru raspunsurile frumoase.Acum m-am apucat de jurizat cu fetele ,cu o cafea in fata,dar discutiile sunt lungi pentru ca raspunsurile voastre ne dau sperante sau dau nastere altor intrebari.
Oricum,castigatorul va fi afisat pe site cel mult maine dimineata si-l voi ruga sa-mi trimita adresa pe e-mail la :ancac.ciobanu@gmail.com pentru a primi carticica ,cat mai repede cu putinta.
Celorlalti ,succes la celelalte concursuri!

Cu drag,
Anca Ciobanu

Se spune mai nou ca “Dragostea dureaza 3 ani” .Si nu o spun doar oamenii de stiinta ,ci si Frederic Beigbeder in cartea sa .As fi curioasa sa citesc ce parere aveti voi despre asta si cel mai potrivit raspuns va primi in schimb carticica in dar.
Spor la postat!

Perioada de desfasurare: 17-08-2010 : 24-08-2010

JURIZARE

Astazi voi continua campania “Romania e frumoasa” si incep sa ma gandesc la cate mai am de povestit despre locurile frumoase din Romania si cate asteapta sa fie descoperite.

Pentru ca maine va debuta Festivalul Medieval de la Sighisoara, m-am gandit sa va povestesc cate ceva despre Sighisoara si despre distractiile din timpul festivalului de anul acesta.

Eu am ajuns la Sighisoara de mai multe ori, atat dinspre Sibiu cat si dinspre Brasov, iar drumul il consider unul dintre cele mai frumoase din Romania. Nu vorbesc numai despre lipsa gropilor, cat mai ales despre satele sasesti cu tigla rosie, dichisite si cu biserica vopsita in alb, care sunt presarate de-a lungul drumului.

Construita pe locul fostei cetati dacice Sandava, orasul si cetatea Sighisoara au fost fondate de colonistii germani prin secolul XII. Romanii si maghiarii s-au alaturat ulterior micutei comunitati, insa diversitatea etnica nu a fost nici pe departe sursa unor probleme majore, ci a sporit atractia turistica a orasului. Denumita si “Perla Transilvaniei”, Sighisoara este orasul in care istoria prinde viata. Fortificatia a fost construita dupa invazia tatara din 1241 si din cele 14 turnuri de aparare si 4 bastioane au mai ramas in picioare 9 dintre turnuri si 2 bastioane. Fara indoiala ca cea mai mare atractie a cetatii ramane Turnul cu Ceas, cu cele 7 figurine care intruchipeaza cate o zi a saptamanii si care se arata pe rand, in fiecare zi, cand ceasul bate ora 12.00.

Insa Sighisoara nu este orasul in care sa mergi cu o harta in mana. Este orasul in care sa te pierzi pe stradutele inguste, in care sa admiri obiectele mestesugite ale artizanilor si in care sa savurezi o cafea buna (sau in cazul meu o portie de carbonara la terasa la care merg de fiecare data )

In fiecare an, pentru trei zile lungi de vara, Sighisoara se transforma – cavaleri si domnite ii populeaza strazile, trubadurii si menestrelii incanta vizitatorii, iar mestesugarii isi etaleaza marfurile. Anul acesta organizatorii au pregatit trupe din Romania, Portugalia si Cehia, scoli de dans medieval si de tras cu arcul dar si multe concursuri.

In ciuda tuturor problemelor cetatii, a riscului la care este expus zidul cetatii si multe dintre casele-monument sau a lipsei fondurilor, Sighisoara ramane unul dintre cele mai frumoase orase-cetate din Europa, fiind si printre ultimele cetati locuite din Europa.

Eu ma voi reintoarce de cate ori voi avea drum prin zona.
Sursa:razvanpatrascu.ro

Este un concept ce frizeaza fizica cuantica dar, in ultima perioada, majoritatea oamenilor informati a inceput sa se familiarizeze cu notiunea de continuum spatio-temporal. Ei bine, cum ar fi daca partea cu timpul din aceasta ecuatie ar disparea, pur si simplu?

Noi dovezi par a sugera intocmai acest lucru, faptul ca dimensiunea temporala a existentei se scurge, incet si sigur, din Univers, iar intr-o zi va disparea complet. Aceasta teorie radicala ar putea explica un mister cosmologic ce i-a pus mereu in incurcatura pe cercetatori.

Ideea ca timpul in sine ar putea inceta sa existe in cateva miliarde de ani – iar totul sa se opreasca – a fost inaintata de profesorii Jose Senovilla, Marc Mars si Raul Vera de la Universitatea din Tara Bascilor, Bilbao si de la Universitatea din Salamanca, Spania. Corolarul acestei finalizari radicale a timpului ar veni ca o explicatie alternativa pentru “energia neagra” – misterioasa forta antigravitationala sugerata de unii oameni de stiinta pentru a explica fenomene cosmice… inexplicabile.

Totusi, nici pana azi nu stie cu adevarat ce este aceasta materie neagra si de unde vine. Cei trei cercetatori propun o explicatie naucitoare. Ei spun ca aceasta energie nu exista deloc si ca privim lucrurile pe dos. Spun ca este o falsa impresie aceea ca Universul se extinde la o rata accelerata si ca, de fapt, timpul este cel care incetineste.

La nivel de existenta cotidiana, schimbarea este imperceptibila. Totusi, ea ar fi evidenta prin masuratori la scara cosmica, in urma analizarii cursului Universului de-a lungul miliardelor de ani. Schimbarea este infinitezimala din perspectiva umana, dar, in termeni de vasta perspectiva cosmologica, studierea luminii stravechi provenind de la sori care au stralucit cu miliarde de ani in urma ar facilita masuratori concludente.

Implicatia imediata a posibilei incetiniri a timpului, potrivit recentei teorii, este aceea ca dimensiunea solitara a timpului nostru se transforma, incet, intr-o noua, a patra, dimensiune spatiala. Desi radicale, si multe fara precedente, aceste idei nu vin fara sustinere. Gary Gibbons, cosmolog in cadrul Universitatii Cambridge, se declara, intrucatva, adept. “Credem ca timpul a aparut in momentul Big Bang-ului. Si daca timpul a aparut, poate sa si dispara, nu este altceva decat efectul invers”, declara specialistul.

Sursa: Dailygalaxy

La multi ani mie!!!

Un SMS pentru viitorul copiilor
Adaugat de ILoveHandmade.ro in 18/07/2010

Multi dintre cititorii blogului nostru sunt de fapt cititoare si pasiunea pentru frumos ne uneste nu doar in ceea ce priveste accesoriile, hainutele si decoratiunile cat mai ales in sensibilitatea noastra. Sensibilitate pentru lucrul manual, pentru unicitate si pentru arta.

Astazi, va propun sa fiti sensibile in fata problemelor carora trebuie sa le faca fata prichindeii din Romania, probleme familiale, financiare dar mai ales cele de sanatate. Asociatia MAME are un proiect palpabil, o idee pentru a putea schimba ceva in bine, asa ca nu putem decat sa le aplaudam si sa le ajutam.

Trimiteti un sms la numarul 858* si donati 2 euro pentru achizitionarea unui ecograf necesar tratarii celor aproximativ 5000 de copii internati anual in Sectia de Pediatrie a Spitalului Fundeni. Pentru noi, cei pentru care ‘a fi sanatos’ este o normalitate, un sms inseamna 2 euro, dar pentru acesti micuti bolnavi, poate inseamna VIATA! Si uneori o viata depinde de un aparat. Ganditi-va ca un efort cat de mic poate face uneori diferenta intre viata si moarte.

Pentru achizitionarea ecografului sunt necesari aproximativ 45000 de euro din care s-au strans 13.300 euro. Fiecare 2 euro donati reprezinta o particica din aparatul care poate reda sansa la viata copiilor bolnavi internati in sectia de pediatrie a spitalului Fundeni. Trimite ACUM un SMS la 858 !

*Numar valabil intre 10 iunie si 24 iulie 2010 in retelele Orange, Vodafone, Cosmote. Acest serviciu este oferit gratuit, nu se percepe TVA. Mai multe informatii despre cum puteti ajuta, gasiti pe www.asociatiamame.com
Sursa:ilovehandmade.ro

Cand iubesc nu pot sa scriu.
Astazi nu pot sa scriu.

Faraonul Akhenaten si sora sa – Parintii lui Tutankhamo, un faraon debil

In lumea faraonilor, incestul nu era privit ca pe un lucru interzis, gresit, ci ca pe o metoda de conservare a sangelui roial si a puterii. In repetate randuri, faraonii se casatoreau cu propriile surori sau in unele cazuri, cu propriile fiice. Versurile poemelor din Egiptul antic acorda relatiei sora-frate aproape aceeasi semnificatie pe care am acorda-o astazi unei relatii de iubire dintre un barbat si o femeie. Faimoasa Cleopatra spre exemplu s-a casatorit la varsta de 18 ani chiar cu fratele sau (12 ani) si mai tarziu cu un alt frate al sau, Ptolomeu XIV. Din punct de vedere genetic insa, progeniturile cu sange albastru nascute din astfel de legaturi incestuoase sufereau adesea de anomalii fizice si boli genetice grave, care le grabeau sfarsitul sau ii condamnau la suferinte fizice si psihice.

Stim cu totii cine a fost faraonul egiptean Tutankhamon, dar abia recent, prin analiza AND-ului, oamenii de stiinta au descoperit care este adevarata paternitate a acestuia. Tatal biologic al tanarului faron mort la varsta de 19 ani era faraonul Akhenaton – casatorit cu frumoasa Nefertiti. Pentru ca aceasta nu ii daruieste niciun copil de origine masculina, Akhenaton se casatoreste cu sora sa ( despre care istoricii presupun ca este fie Nebetah, fie Beketaten) care il naste pe Tutankhamon. Asadar, Tutankhamon este rodul iubirii incestuoase dintre frate si sora. Tanarul faraon este insa fragil din punct de vedere fizic, sufera de anumite deformari ale oaselor si pentru a putea merge avea nevoie de sprijin. In mormantul sau au fost gasite bastoane.

Sursa:garbo.ro

Caligula sau Caius Iulius Caesar Germanicus, cel de-al treilea imparat roman (a condus imperiul intre 37-41), asasinat in 41, a ramas cunoscut in istorie pentru felul excentric si extravagant de a conduce imperiul, dar si pentru despotismul sau crud si abuzurile politice. In istorie sunt mentionate insa si slabiciunea si iubirea bolnavicioasa, anormala pe care imparatul a manifestat-o pentru cele trei surori ale sale: Agrippina, Drusilla si Iulia Livilla. Sora sa favorita ramane insa Drusilla. Se spune ca Drusilla era de o frumusete rapitoare si ca avea o mare influenta asupra lui Caligula, mult mai mare chiar decat cea exercitata de sotia lui Caligula. Drusilla este desemnata de fratele sau sa administreze treburile curtii imperiale. In momentul in care Caligula a ajuns imparat, a ordonat ca aceasta sa divorteze, devenind amanti.

Cand Drusilla moare in 38, imparatul Caligula se poarta precum un vaduv indurerat. Nu se sinchiseste sa-si ascunda durerea profunda, ba chiar o afizeaza in vazul lumii. Isi inmormanteaza sora cu onoarea cuvenita unei sotii imparatese, ii jeleste moartea, convinge senatul sa-i acorde post-mortem titulatura de “diva Drusilla”, iar reprezentarile sale din acea perioada o infatisaza ca pe o zeitate similara lui Venus. Chiar daca legaturile de natura sexuala dintre fratele si sora cu sange albastru nu au fost atestate in mod cert de istorie, se spune ca imparatul Caligula nu si-a revenit niciodata dupa moartea surorii sale. Iubirea pe care o simtea pentru ea era “bolnava”, impotriva normelor morale si sociale, iar Caligula ajunge aproape de nebunie. Incestul nu era insa tocmai o anomalie in acea perioada.

Sursa: garbo.ro

Unul dintre seducatorii celebri ai istoriei, Giacomo Girolamo Casanova de Seingalt este considerat un iubitor etern al frumusetii feminine, un neobosit explorator al sexualitatii si al placerilor fizice. Relatia lui Casanova cu Donna Lucrezia, relatie care se intinde pe parcursul a peste 20 de ani este poate una dintre cele mai lungi, mai promiscue si mai inflacarate din viata lui Casanova. Povestea incepe intr-un mod “inocent” intr-o trasura care duce spre Roma, unde, sub privirile sotului, Casanova face avansuri sotiei, Lucrezia. Intr-una din povestirile sale pline de picanterii si lauda de sine, Casanova mentioneaza ca in asternuturile lui s-a strecurat nu doar donna Lucrezia, ci si sora virgina a acesteia, in varsta de numai 17 ani.

Povestea merge insa mai departe, iar pe lista numeroaselor sale explorari sexuale ale lui Casanova s-a aflat chiar Leonilda, fiica sa ilegitima. Peste ani, Casanova o cunoaste pe Leonilda pe care o seduce fara a sti sa este fiica sa si a donnei Lucrezia. Unele surse mentioneaza chiar de o logodna intre cei doi, care a fost insa anulata odata ce Casanova afla de legatura de sange existenta intre ei. In ciuda noului adevar aflat, Casanova nu pune capat aventurii sale sexuale cu fiica sa, ci initiaza o experienta sexuala incestuoasa atat cu fiica sa, cat si cu mama fiicei sale, formand ocazional un menage-a-trois care scandalizeaza o epoca.

De o inteligenta sclipitoare, iubind artele, literele si frumosul, Casanova s-a lasat antrenat in meserii diverse. Le-a incercat pe mai toate, printre functiile pe care le-a indeplinit numarandu-se cea poet si scriitor, secretar, spion, bibliotecar, soldat, violonist, etc. Punctul de referinta al operei sale scrise ramane insa opera autobiografica “Istoria vietii mele” in care isi asterne memoriile, dar prezinta in acelasi timp obiceiurile si traditiile societatii italiene si europene din secolul XVIII.

Unul dintre seducatorii celebri ai istoriei, Giacomo Girolamo Casanova de Seingalt este considerat un iubitor etern al frumusetii feminine, un neobosit explorator al sexualitatii si al placerilor fizice. Relatia lui Casanova cu Donna Lucrezia, relatie care se intinde pe parcursul a peste 20 de ani este poate una dintre cele mai lungi, mai promiscue si mai inflacarate din viata lui Casanova. Povestea incepe intr-un mod “inocent” intr-o trasura care duce spre Roma, unde, sub privirile sotului, Casanova face avansuri sotiei, Lucrezia. Intr-una din povestirile sale pline de picanterii si lauda de sine, Casanova mentioneaza ca in asternuturile lui s-a strecurat nu doar donna Lucrezia, ci si sora virgina a acesteia, in varsta de numai 17 ani.

Povestea merge insa mai departe, iar pe lista numeroaselor sale explorari sexuale ale lui Casanova s-a aflat chiar Leonilda, fiica sa ilegitima. Peste ani, Casanova o cunoaste pe Leonilda pe care o seduce fara a sti sa este fiica sa si a donnei Lucrezia. Unele surse mentioneaza chiar de o logodna intre cei doi, care a fost insa anulata odata ce Casanova afla de legatura de sange existenta intre ei. In ciuda noului adevar aflat, Casanova nu pune capat aventurii sale sexuale cu fiica sa, ci initiaza o experienta sexuala incestuoasa atat cu fiica sa, cat si cu mama fiicei sale, formand ocazional un menage-a-trois care scandalizeaza o epoca.

De o inteligenta sclipitoare, iubind artele, literele si frumosul, Casanova s-a lasat antrenat in meserii diverse. Le-a incercat pe mai toate, printre functiile pe care le-a indeplinit numarandu-se cea poet si scriitor, secretar, spion, bibliotecar, soldat, violonist, etc. Punctul de referinta al operei sale scrise ramane insa opera autobiografica “Istoria vietii mele” in care isi asterne memoriile, dar prezinta in acelasi timp obiceiurile si traditiile societatii italiene si europene din secolul XVIII.

Sursa:garbo.ro

Bucle de marmelada proaspata
se preling pe tigaie.
Pe sira spinarii ei gasesti
intrebare dupa intrebare,
apoi o umbrela de ploaie
stransa in graba.

Afara e un nor de ploaie
care vrea sa-i indrepte
buclele ravasite.
In casa e intuneric;
liniile fetei sunt multe,
in mijlocul lor stau
ochii
spalati de soare.
Norului ii urmeaza un altul
mai violent.
Ochii se mira ,privesc stingher,
apoi se fixeaza pe marmelada
deja clocotita
pe care fata din vis si-o aplica
in loc de masca
pe fata si pe maini.
Se aude un tipat.
Afara e un nor de ploaie
care vrea sa-i spele
buzele uscate
si mainile grele.
In casa e intuneric.
Fata e goala si se uita-n oglinda,apoi cade.
Norului ii urmeaza un altul
mai violent.

A fost realizata de cercetatorii italieni si le permite acestora sa priveasca in adancurile scoartei terestre deformarile pe care roca le suporta sub presiunile incredibile.

“Shiva nu ne permite sa prevedem cutremurele, un lucru deocamdata imposibil, ci sa le intelegem. In clipa de fata, de exemplu, o utilizam pentru a studia cutremurul survenit in 6 aprilie 2009 in Aquila”, a precizat Giulio Di Toro de la Institutul National de Geofizica si Vulcanologie (INGV) din Italia. Cu o greutate de 4 tone si o lungime de 4 m, Shiva (Slow to High Velocity Apparatus) dispune de o camera speciala la sediul INGV din Roma. “Importanta acestei masinarii este fundamentala intrucat permite simularea in laborator a conditiilor extreme de deformare tipice cutremurelor, cu presiuni ridicate, deplasand rocile la fel cum se intampla in natura, pentru a intelege cum functioneaza”, a mai adaugat Di Toro.

Pana acum, informatiile asupra mecanicii unui cutremur erau obtinute in general prin intermediul cercetarilor seismologice si geofizice, dar potrivit expertului, aceasta abordare nu permite detectarea proceselor chimico-fizice activate in timpul faramitarii rocilor. Experimentele cu Shiva au inregistrat insa “rezultate optime”, conforme cu datele naturale asupra faliilor.
Sursa: ANSA/descopera.ro

Obisnuim sa ne laudam strainilor cu muntii nostri Bucegi, vechi de mii de ani, neclintiti de cand lumea… Intrebati care este simbolul reprezentativ al tarii noastre, gandurile noastre se indreapta toate odata spre Sfinxul. Sfinxul… stanca magica, cea facuta de natura… dupa chipul si asemanarea omului. Muntii Bucegi… exista parca de cand lumea, parte integranta din firesc, meniti sa ne clateasca ochiul cand suntem prea devitalizati de poluarea si de nelinistea urbana. Ne-am obisnuit sa-i stim acolo… stand linistiti in extremitatea estica a Muntilor Meridionali. Cum explicam insa cele peste 100 de cutremure care timp de o luna de zile au smuls muntii Bucegi din pacea lor fireasca?
Cati dintre noi isi mai aduc insa aminte ca odinioara, pe vremea dacilor, Muntii Bucegi erau incarcati de sacralitatea? Cati dintre noi cred ca mana omului nu are nimic de-a face cu forma stranie a Sfinxului? Cati dintre noi nu si-ar dori ca misterele Bucegilor sa fie odata pentru totdeauna dezlegate? Nici forma ciudata a formatiunilor de piatra Babele nu poate fi pusa in totalitatea pe seama atotputerniciei naturii. In regularitatea si neregularitatea lor, stancile sunt “prea perfecte” pentru a nu ridica intrebarea daca nu cumva sunt ajustate de mana magica a omului. Explorand tainele Sfinxului, Daniel Ruzo, un cercetator de origine peruviana este cel care a emis posibilitatea existentei unei anumite legaturi intre civilizatia stramosilor nostri geto-daci si vechea civilizatie Markawasi.
Este drept ca legendele, miturile, presupunerile si adevarul s-au imbinat intr-o varianta care nu ne prezinta deloc chipul obiectiv al realitatii. Nu mai reprezinta pentru nimeni o noutate faptul ca in Bucegi s-au intamplat si se intampla lucruri inexplicabile. Fenomenele paranormale sunt peste puterea de intelege a noastra, a oamenilor obisnuiti. Parca nicaieri frumusetea naturii nu s-a imbinat intr-un mod mai firesc si mai intrigant in acelasi timp cu… misterul si necunoscutul decat pe inaltimile naucitoare ale muntilor nostri Bucegi, in legendele sfinte ale dacilor si in povestile ireale ale vremurilor contemporane. Unii afirma ca muntii Bucegi reprezinta principalul punct energetic din Romania (si cel mai puternic). Multi sunt si cei care sustin ca, intr-un mod inexplicabil, cand ajung aici, se incarca cu energie pozitiva si scapa de boli in mod miraculos, functiile organismului refacandu-se rapid. Si nu doar datorita frumusetii zonei…
Conform anumitor teorii, se pare ca Varful Omu, despre care se crede ca pe vremea dacilor era folosit drept sanctuar, formeaza un triunghi energetic cu varfurile muntilor Retezat si Ceahlau. Triunghiul de Aur. …Varianta existentei unui lant nesfarsit de tuneluri la baza muntilor nu este exclusa nici ea. In 1993, timp de o luna, muntii Bucegi au fost zguduiti din temelii de cutremure de intensitate mica. Ceea ce este ciudat este faptul ca mai intai se faceau auzite anumite bubuituri in interiorul pamantului, dupa care incepeau cutremurele propriu-zise. Si tot asa timp de o luna, timp in care oamenii din zona se plangeau de insomnii. Se spune chiar ca locuitorii din Busteni se incarcau de energie… la propriu… Atingandu-si mainile de corp observau ca pielea a capatat o oarecare electricitate. Dupa o luna de zile insa… muntii au redevenit cuminti, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat niciodata. Insa pe culmile muntilor nivelul de radiatii, afirma unii specialisti, este foarte mare… Cum pot fi explicate toate aceste enigme? Cum poate fi explicat curcubeul care s-a format pe cer fara ca inainte sa fi existat nicio ploaie? Sa reprezinte lantul de munti al Bucegilor asa-zisul muntele sacru, axis –mundi, piramida cosmica?
Sursa: garbo.ro

La 45 de km de Brasov si la 22 de km de orasul Fagaras, sub dealul Plesu, la numai 2 km de localitatea Sinca Veche, ascuns printre paduri, vegetatie abundenta si peisaje de vis, se afla faimosul templu crestat in stanci caruia unii dintre oamenii ii spun Templul Ursitelor. Sau Locul Sfant, Locul unde ti se implinesc toate dorintele, Templul Ursitelor, Manastirea sapata in stanca. Minunea, cum il numesc altii… Vechimea si originea templului a nascut insa controverse si nici astazi locasul nu a putut fi datat cu exactitate. Unii spun ca ar avea o vechime de 7000 de ani si ca a fost creat de mainile aceleiasi civilizatii predacice care a creat Templul Alb din Insula Serpilor. Altii sustin ca templul pagan este de fapt o biserica sau o manastire crestina intemeiata in anul 1472, insa este de neinteles prezenta a doua altare intr-o biserica crestina. In plus, in incaperile lacasului nu a fost gasit niciun insemn care sa reprezinte crucea, simbol primordial al crestinismului. Din interior, a fost inaltata o turla, iar in mijlocul lacasului se afla un fel de fereastra pe unde patrunde lumina direct deasupra altarului. De acolo, cred oamenii, se pogoara fortele energetice..
La inceput, incaperile din interior erau in numar de 9, insa in timp, multe dintre acestea s-au prabusit. Legatura dintre inceperi se face prin intermediul unor galerii. Scrijeliturile de pe pereti, insemnarile, simbolurile si sculpturile sunt extrem de interesante, inedite, sustinand opinia bioenergeticienilor conform carora locul este un puternic centru energetic al Pamantului, de un magnetism remarcabil. Pe peretele altarului se pot observa un portret si doua si doua simboluri ezoterice: o hexagrama, o stea in 6 colturi si un cerc Yin-Yang. Ceea ce este insa spectaculos la acest loc este insa ceea ce se intampla in interiorul lui. Cei care au patruns in interiorul lacasului nu pot explica ceea ce se intampla in interiorul sau, insa sustin ca nu poti nega energia pozitiva cu care simti ca te incarci.
Poate ca speculatiile oamenilor sunt nefondate si exagerate, insa multi care au calcat pragul acestui locas sustin ca se simt instantaneu energizati, ca uita de foame, griji si sete si ca plec de acolo cu inima mai usoara, mai echilibrati, mai sanatosi (durerile trec si bolile se vindeca), mai impacati cu ei insisi. Unii chiar sustin ca au vazut sfere stranii de lumina in interiorul altarului, duhuri de lumina sau cantece ale unor coruri care canta intr-o limba de nedescifrat. Daca iti spui dorintele cu inima curata in anumite zile din an: de Sfantul Gheorghe, de Lasata Secului de Pasti si de Schimbarea la Fata si te rogi in locas, se crede ca dorintele se indeplinesc si ca ai sansa de a-ti influenta destinul. Doar in aceste trei zile, iti poti indupleca ursita sa ti se schimbe. Naluca sau “fata in alb” te va anunta despre reusita dorintelor tale…
Sursa: garbo.ro

Se afla la numai cativa kilometri departare de orasul Cluj si acopera un deal cat vezi cu ochii. Aparent, este un loc oarecare in care timpul isi vede linistit de treaba curgand lent. Padurea Hoia Baciu este insa unul dintre cele mai cunoscute si controversate locuri din Romania pe seama caruia, din dorinta omeneasca de a intelege si descifra secretul fenomenelor paranormale din padure, au luat nastere povesti incredibile si speculatii care mai de care mai spectaculoase. Se spune ca vantul nu sufla in aceasta padure si ca cei care ii trec pragul, chiar daca nu patesc nimic, sunt incercati de un sentiment bizar de apasare, inconfort si teama, avand senzatia ca sunt priviti si supravegheati de pretutindeni. Padurea nu este vie ca toate padurile, ci pare invaluita in tacere, lipsita de freamatul frunzelor si al vietuitoarelor. Spre surprinderea celor care se asteapta sa intalneasca o padure falnica, lucrurile stau cu totul altfel.
Unii dintre copaci sunt orientati catre pamant, anemici si contorsionati, unii dintre acestia au trunchiurile golite, rasucite intr-un mod grotesc, de neinteles mintii omenesti. In anumite zone vegetatia aproape lipseste sau pare “uscata”. Cum au ajuns copacii in varsta de cateva decenii sa aiba o forma atat de ciudata precum este cea de spirala? Nimeni nu stie cu exactitate. Majoritatea oamenilor dau din umeri uimiti. Cercetatorii vin insa cu explicatii: padurea este una din zonele terestre de un magnetism foarte puternic, iar trunchiurile copacilor s-au orientat in functie de prezenta luminii, destul de rara aici. De altfel, vanturile puternice ar fi putut modela trunchiurile copacilor. Cum este insa posibil acest lucru daca in zona nu bat vanturi de o asemenea intensitate?…
Teama localnicilor de ceea ce exista in aceasta padure a existat dintotdeauna. Ceea ce nu au putut intelege oamenii din zona, turistii si cei atrasi de fascinatia locului au numit in mai multe feluri: duhuri rele, obiecte si fluctuatii luminoase, OZN-uri, iele, padure blestemata, loc malefic, spatiu dintre doua lumi, spirite blocate intr-o dimensiune temporata nepotrivita, contacte cu fiinte apartinand unor alte lumi, etc. Se vorbeste chiar de disparitii, rapiri si persoane care si-au pierdut mintile, iar unii martori care au innoptat in padure au acuzat ulterior dureri de cap, insomnii, starea de neliniste si greata, ba chiar si arsuri.
Oamenii vor sa vada “ceva”, chiar daca acesta nu exista, chiar daca adevarul ar fi cu totul altul decat s-ar astepta. In mod inexplicabil, manifestarile sunt fie materiale, fie imateriale. In anumite zone din padure considerate “active” au fost surprinse cu ajutorul peliculei fotografice prezente luminoase, de altfel insesizabile cu ochiul liber. Primul martor care a deschis in mod oficial subiectul a ceea ce se intampla in padure a fost biologul Alexandru Sift in 1953, sustinand ca a identificat vizual un obiect zburator, in forma literei V, indreptandu-se catre sol.
Continuand cercetarile biologului, in anii ’70, profesorul Adrian Patrut, autor al volumului “Fenomenele de la Padurea Hoia-Baciu (aparut in 1995), s-a ocupat de cercetarea amanuntita a zonei, fotografiind zona si ajungand la concluzia ca anumite zone din padure sunt mai “active” si ca asa-zisele entitati, structuri luminoase sau energii invizibile sunt sesizabile acolo unde gradul de radioactivitate este mai mare, inregistrandu-se fluctuatii inconsecvente si anomalii magnetice. La fel de ciudat este si faptul ca pe suprafata padurii au fost sesizate prezenta anumitor animale care, sustin martorii, au disparut ulterior in mod misterios Campul magnetic despre care se presupune ca se afla in Poiana Rotunda este asociat de adeptii ezoterismului granitei dintre doua dimensiuni si incercarii anumitor spirite de a se armoniza cu energia entitatii pamantului.
Padurea Baciu este un loc misterios si imprevizibil, care a starnit atat curiozitatea cat si spaima multora. Pentru noi toti este un semn de intrebare la care nu detinem inca raspunsul. Este mit sau realitate ceea ce se intampla in aceasta padure?
Sursa:garbo.ro

Zilele trecute citeam un articol despre un scriitor, fericitul tată a doi băieţi gemeni, idioţi, în vârstă de 11 ani (parcă aşa spunea articolul). Revin. Idioţi. Cuvânt a cărui desinenţă de plural nu m-a înţepat la colţul ochiului şi nu mi-a stors nici o lacrimă, ci m-a făcut să mă întreb (amândoi?) dacă băieţii erau mai zburdalnici din fire şi nu se prea ţineau de carte sau dacă sufereau, într-adevăr, de debilitate mintală congenitală maximă, caracterizată prin incapacitatea însuşirii vorbirii şi a deprinderilor elementare (nivelul intelectual neatingând pe acela al unui copil normal, de doi ani). Ei bine, varianta b. Iar mândrul tată continuă prin a spune că da, regretă faptul că fiii lui nu vor termina niciodată o facultate de profil tehnic (el însuşi avusese probleme cu matematica şi ar fi vrut, desigur, ca progeniturile… et cetera, proiectând dorinţele… et cetera), dar, în acelaşi timp, nu şi-ar fi dorit ca ei să fie normali. Normalitatea îl plictiseşte.

Revenim la poveste. Într-o bună zi, tatăl vine acasă şi îl vede pe unul dintre băieţi ţinând o carte în mâini. Îi dau lacrimile, preaslăveşte zeitatea supremă, uită de normalele-i preferinţe proprii şi, sfios, se apropie de băiat. Ce-o fi citind? Copilul ţinea cartea invers şi se holba tâmp şi obsesiv la paginile acoperite cu pete negre. (E cam greu de asimilat imediata nulitate semantică a unei anomalii „normalizate”.) În orice caz, tatăl este dezamăgit. Ştie că nu trebuia să se aştepte la mai mult. Şi totuşi. Preţ de o clipă, îşi doreşte să fi început să se gândească că ar fi putut să se plictisească. La un moment dat.

Dată fiind starea copilului, este evident că tatăl îşi pune problema „normalizării” acestuia. Îndreptându-ne atenţia asupra unui context uşor modificat şi schimbând sensul (dar nu şi direcţia) analizei, ne putem întreba în ce măsură are loc normalizarea actului lecturii. Cu siguranţă, lectura nu s-a instalat niciodată confortabil pe lista activităţilor ce compun normalul cotidian – ne putem aminti de bănuielile ce, vreme îndelungată, au planat asupra celor care manifestau un oarecare interes faţă de lectură şi cărţi. De izolarea auto-impusă a cărturarilor. Şi aşa mai departe. Până în momentul când vine momentul să fie momentul ca lectura să fie normalizată (iar apropierea textuală întârziată a frazelor de „lectură” constituie o manifestare a îndoielii faţă de posibilitatea ca acest fapt să aibă loc), ca spinarea cărţilor să fie frântă, ca textul să devină cu adevărat vandabil şi, prin urmare, accesibil, apropriabil.

Aproprierea se realizează prin mici acte de violenţă (trosnirea cotorului este esenţială) sau mari acte de (a se scuza cacofonia; de-)plasare (toate familiile fericite seamănă între ele, căci toate citesc c. şi Pedeapsă în uruitul roţilor de metrou), al căror formalism este încurajat şi exacerbat, iar lecturii i se face loc în cotidian (sau, mai degrabă, i se impune ocuparea unui loc în cotidian). Este un act natural, în măsura în care continuăm să evoluăm către bazele unei societăţi capitaliste feroce. Este un act normal, în aceeaşi măsură. Cu siguranţă, justificările ce stau la baza sa glisează între auto-impunerea uitării şi luciul agresiv al unei noi arme retorice – ostentaţia lecturii.

Dacă toate acestea pot fi ignorate, nu la fel stau lucrurile şi cu violenţa ce susţine lăcomia asimilării. Textele îşi pierd însemnătatea imediată, iar statutul canonic le transformă în victime uşoare. Odată digerate, ele oferă promisiunea iluzorie (zic eu) a unei schimbări în bine (şi „I can’t be quite sure,/ but the cause of the problem may also be the cure./ They say oysters improve your sexual powers./ Perhaps eating your son/ would help you do it for hours!” – by Tim Burton, please look up the poem).
Sigur, nu poate fi ignorată, dar, cu timpul, va fi asimilată şi, cine ştie, vom ajunge să ne întrebăm la un moment dat, without fear of wind or vertigo,după ce vom fi distrus mitul lecturii, aflaţi în cautarea unui alt mit, what story down there awaits its end?

sursa:http://revistascriitorului.ro/gustul-povetilor/

Asociaţia Culturală “Ars Maris” şi Editura Galaxia Gutenberg anunţă lansarea Concursului de volume de debut “Ars Maris” (poezie şi proză – proză scurtă sau roman). Se vor acorda 4 premii: Marele Premiu, respectiv premiile I, I şi III, care vor fi decernate în cadrul ediţiei a F-a a Festivalului Multicultural Internaţional “Ars Maris” de la Reghin (octombrie 2010). Lucrările premiate vor fi editate în cursul anului 2011 de către Editura Galaxia Gutenberg.

Condiţii de participare: concurenţii să nu aibă mai mult de 40 de ani şi să nu fi debutat editorial. Lucrările (1 exemplar listat; pentru proză maximum 200 de pagini, 2000 semne/pagină), semnate şi însoţite de datele personale şi de contact ale autorului, purtând menţiunea Pentru concursul “Ars Maris”, vor fi expediate până la data de 1 septembrie 2010 pe adresa: Redacţia Editurii Galaxia Gutenberg, str. Republicii nr. 24, cod 400015, Cluj-Napoca, jud. Cluj. Informaţii suplimentare la tel.:0724-225184, 0749-153967. – lucrările pot fi expediate până la 1 septembrie

Sursa:http://petrisure.wordpress.com/2010/04/14/concurs-de-volume-de-debut-ars-maris/

Georgescu Ramona este numele castigatoarei noastre .

Felicitari!

Am primit de ceva timp un mail pe care nu am reusit pana in noaptea asta sa-l citesc, daca aveti timp vi-l recomand. Vlad Popescu il numeste Madalin Cocalarul si vinul sfintit. Este haios, educativ si actual.

Citire placuta!
“Mădălin a fost pentru mine tipul clasic de cocalar de Bucureşti: un ins certat cu şcoala şi cu bunul simţ, care trăgea la fiare în sălile de sport pentru a-şi umfla muşchii, cu o ceafă groasă pe care straturile de grăsime se revărsau unele peste altele, plin de ghiuluri pe degete şi lanţuri de aur la gât, îndrăgostit nebuneşte de manele. Când făcea grătarele pe balcon scotea casetofonul pe geam şi-i dădea pe Adi Minune şi Vali Vijelie la maximum, înnebunnidu-i pe vecini cu muzica de mahala şi cu mirosul de mici.

Când m-am mutat în cartierul Militari, apartamentul mi-a fost spart de trei ori în jumătate de an, iar o vecină mi-a şoptit că banda lui Mădălin a fost implicată în cele trei spargeri. Cei mai mulţi vecini se temeau de el, căci pe unii i-a bătut şi i-a tăiat cu cuţitul. În ciuda sesizărilor la poliţie el era de neatins, iar reclamanţii se trezeau imediat cu maşinile sau apartamentele sparte, cu copiii maltrataţi ori nevestele hărţuite. Am înţeles că poliţia era neputincioasă în faţa lui abia la a treia sesizare, când poliţistul de proximitate m-a luat de-o parte şi mi-a spus să o las mai moale cu nemulţumirile dacă vreau să nu o păţesc mai rău. Mădălin era stăpânul zonei, peştele celor mai multe prostituate din cartier şi organizatorul celor mai multe activităţi comune: el repartiza locurile de parcare, el stabilea cine şi când are dreptul să joace fotbal pe terenul şcolii de vis-a-vis, el stabilea care este temperatura optimă în apartamente şi toate reparaţiile şi acţiunile de modernizare a blocurilor din jur depindeau în totalitate de voinţa lui.

După ce mi-a spart a treia oară apartamentul a trebuit în mod firesc să-mi cumpăr altă mobilă. Întâmplarea a făcut ca în momentul descărcării camionului cu mobilă să dau de Mădălin şi de oamenii din banda lui chiar în faţa blocului. Făcându-mă că nu ştiu că ei mi-au spart apartamentul şi că ei ştiu de sesizările mele la poliţie împotriva lor, i-am rugat să mă ajute să urc mobila pe scări pâna la etajul 6, promiţându-le că-i cinstesc pe măsură. Pe cei din banda lui i-a pufnit imediat râsul şi mă aşteptam să reverse asupra mea o serie de înjurături, dacă nu şi o ploaie de pumni şi lovituri. Dar Mădălin le-a spus serios, în mod neaşteptat:
Haideţi băieţi să-l ajutăm pe dom’ profesor.

Odată aranjată mobila în casă, am scos o damigeană de vin de la ţară şi nu m-am lăsat până nu i-am îmbătat. După ce vinul şi-a făcut efectul şi limbile s-au dezlegat, au recunoscut că mi-au spart apartamentul, dar mi-au promis că nu vor mai face acest lucru cu mine şi chiar mi-au spus că îmi vor da înapoi o serie din lucrurile mele pe care n-au putut să le vândă la talcioc. Tot bând şi povestind vrute şi nevrute, râzând cu ei şi arătându-mi simpatia faţă de stilul lor de viaţă, am ajuns după câteva ore să devenim apropiaţi. Abia ţinându-se pe picioare, Mădălin s-a ridicat solemn şi a decretat: Dom’ profesor e de-acum fratele meu şi trebă să spuneţi tuturor băieţilor că cine nu-l tratează ca pe fratele meu va avea de-a face cu pumnul lui Mădălin.

Simpatia lor faţă de mine nu a dispărut nici după ce aburii alcoolului s-au evaporat. Zilele următoare mi-au oferit cel mai bun loc de parcare din spatele blocului, lucru care m-a îndatorat şi m-a făcut să-i mai invit o dată la un pahar de vin. Promisiunea lor a rămas bătută în cuie şi deşi multe apartamente au mai spart în zonă şi chiar în blocul nostru, de apartamentul meu nu s-au mai atins niciodată şi chiar mi-au adus înapoi un costum, câteva cărţi şi două lenjerii furate în spargerile anterioare. Mă salutau zgomotos cum mă vedeau şi le răspundeam la fel, deşi mi-era jenă de vecinii care se uitau la mine cu severitate, bănuind că m-am băgat în banda lor.

De mai multe ori veneau la uşa mea şi-mi cereau ba o bormaşină, ba cricul de la autoturism, ba să vorbesc la câte-o şcoală cu directorul să nu-l exmatriculeze pe câte-un golan minor din gaşca lor. Mădălin a devenit celebru pe plan internaţional, apărându-i poza în cea mai cunoscută revistă americană de turism, pentru că s-a nimerit să bată la uşa mea tocmai când aveam invitat acasă pe directorul acelei reviste americane; povestindu-i cum l-am cunoscut şi cum m-am împrietenit cu hoţii, jurnalistul a fost impresionat de amestecul neobişnuit dintre “cei buni” şi “cei răi”, dintre interlopi şi universitari, făcând din relaţia noastră subiectul unui interesant articol.

Cu vremea întâlnirile noastre s-au rărit, iar eu am început să lucrez mai intens la teza de doctorat despre puşcării. Într-una din vizitele mele de documentare la penitenciarul Rahova am dat nas în nas cu Mădălin. Fusese arestat pentru că spărsese casa liderului Partidului Social-Democrat din sectorul 6. Era deja şmecher – cel mai înalt grad în ierarhia informală a deţinuţilor şi unul din cei mai influenţi puşcăriaşi. Discuţiile cu el m-au lămurit asupra multor fenomene sociale care se petrec în închisori şi graţie lui deţinuţii şi gardienii au vorbit liberi despre o serie de subiecte tabu şi mi-au povestit numeroase cazuri neobişnuite, pe care le-am prezentat în câteva povestiri, articole şi studii de caz. Am reuşit să obţin de la conducerea administraţiei centrale a puşcăriilor autorizaţia să-l angajez în proiectele mele de cercetare, iar munca să-i fie recunoscută oficial şi scăzută din pedeapsă. Cu această autorizaţie am mers cu el ca asistent de cercetare în multe din închisorile patriei, iar ajutorul lui a fost atât de important încât teza mea de doctorat a fost una din cele mai bune lucrări susţinute în ultimii ani la Universitate, iar cartea mi-a fost tradusă imediat în SUA, devenind vreme de 4 luni cea mai bine vândută carte de sociologie. Acest succes a contat decisiv la cererea lui de eliberare condiţionată, el reuşind să iasă din puşcărie cu 2 ani înainte de termen.

Eliberarea lui a fost un eveniment pe care gaşca trebuia să-l serbeze cu fast, spre timorarea vecinilor. În spatele blocului s-au întins mesele pline cu bucate, iar grătarele sfârâiau continuu pentru a asigura fripturile şi micii pentru toţi cocalarii zonei. însuşi Adi Minune şi Vali Vijelie au venit şi au cântat la această petrecere, iar versuri precum: “puşcărie, puşcărie / urâtă mi-ai fost tu mie” ori “n-ai venit la vorbitor / curvo vezi că te omor” au răsunat până târziu în noapte. Mădălin m-a pus în capul mesei alături de el şi le-a cerut maneliştilor să compună pe loc o serie de cântece pentru mine. “Dom’ profesor eşti deştept / i-ai tras pe gabori în piept” a fost refrenul cel mai cântat în acea seară ca omagiu adus mie – eliberatorul lui Mădălin.

În a doua seară m-am trezit cu el la uşa apartamentului meu. Venise să-mi vorbească despre planurile lui, despre loviturile pe care voia să le dea şi despre modurile în care vedea reorganizarea bandei lui de tâlhari. Era plin de optimism şi avea chef de băutură. Am scos din cămară un vin mânăstiresc adus de la Muntele Athos de un prieten. A băut bidonul de 2 litri pe nerăsuflate, mi-a mulţumit pentru ajutor şi a plecat să se culce. De-atunci nu l-am mai văzut. Fratele lui mi-a spus că a doua zi s-a dus la biserică – lucru neobişnuit pentru el. S-a spovedit şi apoi a plecat la mânăstirea Neamţ să se călugărească.

Banda lui şi-a continuat activitatea la fel cum şi-o continuase şi în timpul detenţiei lui, dar mai puţin agresivă, mai puţin zgomotoasă. O parte din membrii ei au plecat după integrarea României în Uniunea Europeană în diverse ţări la furat. Cei rămaşi s-au băgat în politică şi i-am văzut în campaniile electorale alături de Traian Băsescu – idolul absolut al lui Mădălin şi al întregii bande. Între timp eu m-am mutat din acel bloc din cartierul Militari, iar amintirea lui Mădălin s-a şters tot mai mult din memoria mea, lăsând locul altor evenimente şi personaje mai actuale.

În săptămâna patimilor din acest an am fost la Muntele Athos împreună cu câţiva prieteni. La izvorul tămăduirii am întâlnit un pustnic român care vorbea câtorva pelerini cu înflăcărare despre Fecioara Maria. M-am apropiat să-l ascult şi eu. Călugărul care mă însoţea mi-a şoptit că cel care vorbeşte este pustnicul Varsanufie, un cucernic capabil să vadă în oameni trecutul, bolile sau dorinţele lor. Varsanufie a fost cel care l-a gonit pe Traian Băsescu afară din Muntele Athos anul trecut. Când a aterizat pe helioportul de la mânăstirea Marea Lavră, cei mai mulţi călugări români s-au apropiat să-l vadă, să-l audă şi să dea mâna cu presedintele României, mai ales că venise cu o donaţie importantă pentru cele mai multe schituri şi chilii româneşti. Dar Varsanufie i-a strigat să plece, căci a făcut un legământ cu necuratul şi are întotdeauna doi draci în spatele lui. Toşi călugării au făcut atunci câţiva paşi înapoi, iar stareţul Marii Lavre i-a spus lui Traian Băsescu că nu îl poate găzdui peste noapte dacă pustnicul a văzut aşa ceva în jurul lui.

L-am privit cu atenţie – era un om foarte slab, cu părul lung prins într-o coadă, cu o barbă pe care şi-o mângâia cu nişte degete foarte lungi şi subţiri. Se diferenţia de ceilalţi călugări şi preoţi întâniţi pe Muntele Sfânt prin corpul extrem de slab şi ochii foarte pătrunzători. S-a întors spre grupul nostru să ne cuprindă şi pe noi cu privirea. Se uita pe rând la fiecare dintre noi şi ne spunea câteva vorbe care ne amuţeau prin exactitatea lor: unuia i-a spus că degeaba a încearcat să aibă copii în ultimii 10 ani, căci dorinţa i se va împlini abia peste alţi 3 ani (“ce e scris să apară peste 13 ani, atunci va apare şi orice-ai face nu vei reuşi să scurtezi termenul”). Altuia i-a spus că va continua să-şi înşele nevasta cu secretara lui încă un an, după care se va potoli. Unui prieten i-a descris cu exactitate accidentul de maşină pe care l-a avut în urmă cu un an şi jumătate.

Când a ajuns în dreptul meu m-am aplecat cu smerenie să sărut mâna acelui sfânt, aşa cum făcuseră şi cei dinaintea mea, dar el nu m-a lăsat. M-a privit în ochi şi m-a întrebat: Dom’ profesor, nu mă recunoşti?

Abia după accentul cu care mi-a vorbit (diferit de cel cu care a vorbit celorlalţi pelerini) mi-am dat seama că Varsanufie este aceiaşi persoană cu Mădălin. Ceafa groasă şi tunsă scurt era acum înlocuită cu o ceafă subţire acoperită de un păr lung, degetele butucănoase pline de inele şi ghiuluri erau acum subţiri şi golaşe, lanţurile de aur de la gât erau înlocuite de un şnur de care avea agăţată o icoană despre care călugărul însoţitor mi-a spus că e o icoană a Fecioarei Maria venită pe mare direct lângă chilia lui, făcătoare de minuni, de care nu se dezlipeşte de câţiva ani. Mădălin? – l-am întrebat nesigur. Varsanufie acum, mi-a răspuns.

M-a rugat să aştept să dea binecuvântarea tuturor pelerinilor. L-am urmărit cu o curiozitate sporită, nevenindu-mi să cred în transformarea unui cocalar în sfânt. După ce prietenii mei şi ceilalţi pelerini din grup s-au depărtat, am pornit să ne plimbăm amândoi pe munte, bucuros de revederea neaşteptată. Știam că ai să vii, mi-a spus el. Te-am chemat în toate rugăciunile mele să-ţi mulţumesc că mi-ai deschis ochii. Despre ce vorbeşti? – l-am întrebat. Despre experienţa noastră prin puşcării?

Nu dom’ profesor, ci despre schimbarea pe care ai făcut-o în mine după eliberare. Ții minte că mi-ai dat să beau atunci o sticlă de vin mânăstiresc? N-am putut să dorm toată noaptea. Maica Domnului mi-a apărut în faţa ochilor şi mi-a spus să renunţ la stilul meu de viaţă şi să merg în calea Fiului Ei. M-a cutremurat atât de mult încât a doua zi m-am dus să mă spovedesc pentru prima oară în viaţă. Preotul mi-a spus că mă aştepta, că şi lui i-a apărut Fecioara Maria care i-a spus să-mi îndrepte paşii spre mânăstire. Am fost întâi la Neamţ, iar după ce am primit numele Varsanufie am venit pustnic aici. M-am mutat în chilia pustnicului Visarion, care murise recent – o peşteră săpată în stâncă lângă mare. într-o noapte marea a devenit dintr-o dată agitată, iar o lumină puternică ieşea din ea până la cer. Am fugit la ţărm şi am văzut că lumina însoţea o icoană care se îndrepta spre mine. Am înnotat până la ea fără să mă tem de marea agitată şi am adus-o în chilia mea. A doua zi am pus-o în schitul Prodromu dar când am ajuns la mine în chilie ea era agăţată de-asupra patului. De-atunci o port mereu cu mine şi ea m-ajută să văd în oameni bolile şi nefericirile lor, minciunile şi greşelile vieţii lor.

Am stat ore întregi ascultându-l. Analfabetul de altă dată devenise acum un cucernic studios. Vorbea despre scrierile Sfinţilor Părinţi cu o siguranţă pe care n-am întâlnit-o nici la cei mai docţi profesori. Limbajul elevat, cuvintele alese cu grijă, smerenia şi bunătatea luase locul argoului de cartier, aroganţei şi violenţei din trecut. O schimbare atât de profundă nu am întâlnit până acum la nici un alt om.

La despărţire m-a rugat să duc ceva acasă. Mi-a dat 7 sticle de vin şi mi-a spus să dau câte una fiecărui membru al bandei lui: lui Jean Haiosu, lui Neluţu Schiopu, lui Fane de la etajul 4, lui Sile Șmenaru, lui Vasea de la parter, lui Gigi Bale Lungi şi lui Gelu Frumuşelu.

Ajuns în Bucureşti am mers direct în vechiul meu cartier la cocalarii din fosta lui bandă, lăsându-le câte o sticlă de vin cu rugămintea să o bea în prima zi de Paşti. M-au primit cu bucurie şi mi-au cerut mai multe informaţii despre vechiul lor camarad. Le-am povestit despre întâlnirea cu el şi despre schimbarea constatată, după care ne-am despărţit.

Ieri însă sora lui Sile Șmenaru m-a sunat să-mi spună că toţi 7 au plecat spre Athos. Dacă şi ei se vor călugări mă gândesc foarte serios să aduc câteva tone de vin de pe Muntele Sfânt şi să dau câte o sticlă fiecărui cocalar din România. Aş face ţara mai frumoasă, infracţionalitatea s-ar reduce, iar manelele ar dispărea. I-am expus acest plan unui important lider politic, apropiat al Preşedintelui Traian Băsescu.
Eşti nebun? – m-a întrebat el. Tu vrei să rămânem fără electorat? Scoate-ţi ideea asta din cap.”

Cei care iubesc animalele de companie şi au grijă de ele sunt invitaţi să-şi demonstreze în scris sentimentele, în cadrul Concursului de creaţie literară pentru copii “Animalul meu de companie – O poveste de iubire”, lansat de Consiliul Judeţean Suceava, Primăria Suceava şi Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera”.
“Campania are menirea să sensibilizeze locuitorii oraşului Suceava faţă de soarta animalelor abandonate şi să creeze atitudini de implicare şi responsabilitate ale cetăţenilor pentru destinul fiinţelor umane şi al animalelor, oferind mărturii despre binefacerile adopţiei de animale. Mai ales copiii şi tinerii, dar în fapt toţi cetăţenii responsabili, care au deja un animal de companie sau se im-plică prin adopţie în salvarea animalelor fără stăpân, sunt stimulaţi, prin această campanie şi prin acest concurs, să scrie despre povestea animalului lor şi a binefacerilor obţinute astfel în familie (mai multă armonie, mai mult echilibru, mai multă iubire şi înţelegere, mai puţină boală şi mai puţine efecte negative morale şi psihice)”, precizează scriitoarea Angela Furtună, coordonator al concursului.
Lucrările se primesc pe adresa sau la sediul Bibliotecii Bucovinei, corp B, etaj I.
Finala concursului va avea loc pe data de 1 iunie, când se vor desfăşura mai multe manifestări: gala de premiere a câştigătorilor, lecturi publice din scrierile autorilor participanţi la concurs. Cu acel prilej se va edita un volum cu povestirile respective, care va cuprinde şi fotografii ale animalelor de companie, iar ulterior cartea va fi prezentată în şcoli şi instituţii.
De asemenea, este programat şi un eveniment de prezentare publică a animalelor din adăposturi, în vederea stimulării adopţiilor.
Premiile şi menţiunile oferite pentru cele mai bune creaţii vor consta din pachete de cărţi, diplome, abonamente pentru toată familia la bibliotecă şi serviciile ei, precum şi în bani. Vor fi oferite un premiul special al juriului, în valoare de 500 lei, premiul I – 400 lei, premiul al II-lea – 300 lei şi premiul al III-lea – 200 lei.