Nebunia este genialitatea manuirii cuvintelor!

In ochii tai verzi, tulburi, am vazut prima noapte intens luminata, dar lipsita de stele. Privirea ta stralucea si patrundea prin mine catre ele.

Am avut impresia ca pot uita tot si pot oricand s-o iau de la capat. Astazi am vrut sa fac o lista la 3 luni de la despartire si am scris ce am uitat:
-am uitat vacanta stricata de prietenii tai si faptul ca de atunci ai mers doar cu ei;
-am uitat noptile in care te-am asteptat pana dimineata si nu ai mai ajuns;
-am uitat zilele importante din viata mea de care ai uitat.
In schimb nu am uitat:
-buzele tale care-mi sarutau sufletul;
-clipele petrecute in doi;
-nebunia din noi;
-si tot ceea ce a fost
-ochii tai verzi.
Dupa cum vezi, am uitat tot ceea ce ne-a facut sa nu mai fim NOI DOI si nu am uitat cat ne-am iubit!

In ochii tai verzi mi-am oglindit sufletul pentru intaia oara. Eram o copila nebuna al carei joc inocent te-a prins, surprins, marcat; te-a facut sa te indragostesti in culorile toamnei

In ochii tai verzi, tulburi, am vazut prima noapte intens luminata, dar lipsita de stele. Privirea ta stralucea si patrundea prin mine catre ele.

In ochii tai verzi am vazut prima oara surasul unui om indragostit. Mi-ai spus ca m-ai omori, dar nu ai putere sa ma atingi!

In ochii tai verzi, cuibarita, facuta ghem, am avut primul vis. Ma iubeai cu ochii inchisi, cu patul ravasit… cu mainile nesatule, cu buzele pline de dor; dar l-ai strivit.

In ochii tai verzi am plans prima oara, dar verdele nedefinit din ei m-a cuprins in brate cu sete si precum stelele bete din ei… mi-a zambit.

Verdele acesta nebun din ochii tai m-a umilit si apoi m-a iubit; m-a ridicat ingropandu-ma apoi in lacul uitat al iubirilor si-acum a reinventat surasul fetei nebune cu ochii negri si tristi!

Anca Ciobanu

Daca as avea timp sau daca as fi avut….

Daca as avea timp sau daca as fi avut, nu te-as fi oprit o clipa langa mine, dar te-as fi sarutat pentru ultima oara.

Daca as avea timp sau daca as fi avut, nu as fi lasat sa moara niciun fluture, niciun nor, nicio iubire si nicio soapta plina de dor.

Daca as avea timp sau daca as fi avut, te-as privi in ochii tai tulburi si verzi macar 3 secunde fara sa clipesc.

Daca as avea timp sau daca as fi avut, perna mea alba nu ar fi fost o clipa mai rece ca noaptea.

Daca as avea timp sau daca as fi avut mi-as fi dat seama de minciunile tale mai devreme.

Daca as avea timp sau daca as fi avut, as fi fost un om mai bun sau as fi vrut.

Daca as avea timp sau daca as fi avut, niciun esec nu ar fi acum in viata mea, dar ce farmec are intreaga aglomerare din mine daca nu am pentru ce sa plang, daca nu sufar ca apoi sa ma pot bucura pe deplin de tot ceea ce ma inconjoara?

NU fi trist, ma bucur ca nu am avut timp si-am fost Tu pentru ultima oara!

Un articol de Anca
Acesta este articolul aparut pe Garbo

Toata lumea ii stia pantofii albastri. Aparusera de ne-unde in oraselul lor alb, dintr-o coasta a marii. Ii recunoasteau de departe si mersul nitel saltat, cu gambele unduite a mirare. Intr-o zi,mai precis dupa 4 saptamani,s-a hotarat sa renunte la pantofiorii norocosi si i-a incaltat pe cei albi cu sclipiri nebune de soare.Imbracata intr-o rochie din matase fina care curgea precum o apa pe trupul usor slab a vrut sa plece in cautarea iubirii,dar a renuntat cand a vazut in vitrina un epilator de la Braun wet&dry.A cerut sa-l probeze si s-a epilat usor pe o portiune unde firele voiau sa-si faca loc sa creasca si pe loc s-a indragostit.Si l-a dorit de la prima atingere,era ca un magnet pentru ea.
A stat o vreme cu el in mana,apoi a cerut sa-i fie impachetat.Mintea ei era la o sirena cu parul usor ondulat ,care se scalda in mare.Si-a pus o dorinta nebuna: sa fie sirena si pielea ei a inceput s-o stranga de parca acum s-ar fi putut transforma.
A luat epilatorul si a iesit in salt din magazin si a inceput sa-si unduiasca trupul in mers precum sirenele in apele salmastre.Pentru o clipa ar fi vrut sa priveasca inapoi,sa mearga inapoi,dar a strans la piept epilatorul cu o mana ,iar cu cealalta si-a ridicat tocul rupt.Din el a cazut inelul de logodna.
Cum a putut sa creada ca de ziua ei a primit doar o pereche de pantofi?
Epilatorul i-a purtat noroc

Mira se trezeşte buimacă. A scris toată noaptea cuvinte nedesluşite despre tot ceea ce simte. Şi cum să scrii despre ceva confuz cât mai clar? Se îndreaptă ţintă către expresorul de cafea şi apasă butonul de 2 ori. E semn că este supărată şi are nevoie de multă licoare pentru a-şi reveni.El abia coboara din pat şi-i săruta în treacăt umărul stâng. Ştie că are un ritual impresionant pentru băutul cafelei şi nu-i place s-o deranjeze. Ea se aşază turceşte în colţul de deasupra icoanei şi se leagănă aritmic în timp ce bea cafeaua. Are impresia că poate să scrie doar mirosind a cafea şi gândind ca un nebun.N-a putut s-o înţeleagă niciodată de ce mereu miroase precum o cafetiera şi ea şi casa goală. Ar fi fost imposibil de suportat o persoană bolnavă fizic fără năutul pe care-l înghiţea precum un drog. Am ajuns să cred că face parte din ea, din trecutul ei…parca e o bomboană de cafea, sau poate ca a venit cândva, odată cu cafeaua şi nu mai poate pleca…sau poate sunt surori şi mie nu mi-a spus nimic”.