Septembrie 22, 2009
M-am trezit de dimineata
si nu ma puteam misca
Aveam in jurul gatului o ata
si toamna era prinsa de ea.
As fi vrut sa nu ma lase
pace sa imi dea
caci iubirea pentru toamna
e ascunsa-n inima
celor ce stiu sa iubeasca
fructele si zaharul
sau povestile cu soare,
cu adierile-n apus.
Dar aceasta ata mare
nu puteam s-o smulg.
S-o rup?Nu parea o alinare
si tinuta-n pat cum sunt…
Am zis ca acesta este
un atu al dragei mele
zane incarcata cu
pere,mere si nuiele
fara frunze sau culoare,
fara fragi sau murisoare.
Si ca pandant oprisem
intr-o sticla vara.
Septembrie 14, 2009
Ce poti face cu 2 maini dibace?
Poti atinge norii ,daca vrei
sau poti pune in parctica
alte idei;
poti iubi
si poti scrie poezii,
sau poti sa zbori
si sa cobori din nori.
Poti construi
multe masinarii,
sau poti mangaia
dragostea ta.
Acum depinde de tine
cum iti vei picta viata
sau cum vei descrie
fiecare amintire.
Dar mainile tale
au nevoie de o strangere,
una straina.
asa ca oricat de fericit ai fi,
gaseste un motiv,oricare-ar fi
prin care sa tii
alte 2 maini dibace
langa tine.
Septembrie 10, 2009
Instinct animalic
nascut din dorinta de a primi iubire
mimez in nestire propria-mi
viata.
Dorinte puternice
pline de controverse
si imagini celeste ma
cheama.
Vreau sa zbor
pana aproape de pamant,
ca abia dupa ce imi revin
sa cad in gol.
Cad
pastrand in suflet doar
strigatul surd al gandului meu si
chiar neauzindu-l
G.,inchide ochii sa-l simti!
Septembrie 10, 2009
In clipa in care coapsele iti simt aroma
iar gatul freamata de dorul stransorii
nasul se apropie de buza de sus prea
mult deschisa
si-ti cauta buzele cu gust de mure.
Septembrie 9, 2009
Vad titlul cartii si numar banii din portofel!”La fix!” imi spun si fara sa stau pe ganduri cumpar filele dintre copertile roz fucsia.
Acest lucru se intampla in plimbarea mea obisnuita catre casa unei prietene in care am fi baut o cafea.Continui plimbarea si lumea ma priveste fix.Nu imi dau seama ca tin cartea intr-o asa pozitie incat toti ii citesc titlul: “Sunt aiurita si se ia!” ,asa ca zambesc.Oare ce cred toti acei oameni?
Ajung la prietena mea acasa si in timp ce toarna cafeaua aburinda vede titlul.Zambeste!E clar ca si ea ma considera o aiurita,dar nu sunt.Sunt doar visatoare si asta e cauza tuturor actiunilor mele.
La sfarsitul zilei ajung epuizata acasa si ma asez pe canapea.Ai mei trec pe langa mine si-si fac semne cand vad cartea. “Ea chiar e aiurita si se ia!UIta-te la prietenele ei!Uita-te la sora-sa!”
A doua zi dimineata cartea era gata.Pentru 388 de pagini si o punga mare cu pufarine nu-ti trebuie decat o noapte linistita si o cafea.
Inchid cartea si ma gandesc: “O sa intru pe site-ul lui Caprice dar mai tarziu acum sa trec pe o hartie toate semnele aiurelii mele.Citesc corespondenta altora?Da!,Fac faze aiurea tot timpul?Da!,M-am purtat cu un tip exact asa cum s-a purtat ea?Da!,Sunt genul de persoana care nu ar putea suporta nedreptatile celorlalti la serviciu cum a facut ea?Da!,Consider ca o sa mor curand daca nu-mi fac ordine in viata?Da!-In concluzie: <>”
Septembrie 9, 2009
Ma uit in Adress Book si gasesc “Cel mai iubit”…Imi amintesc vag,candva el a fost cel mai iubit.Din acel an nu-mi amintesc decat sumar cum l-am intalnit.Ma astepta pe o banca in parc,ochii ii sticleau si mainile tremurau parca fara voie infinit prea tare sa nu pot observa.M-a sarutat cand aveam ochii deschisi si-ntr-adevar primul sarut a fost cel mai frumos din viata mea.
Apoi imi amintesc de ziua in care am avut primul spectacol la care a venit el.Statea in primul rand si tremura.La final m-a chemat pe aleea noastra,aleea viselor noastre pe care le incununam cu flori si petale crescute in beton.Am zarit ceva galben in intuneric,dar nici urma de el.Am mers sa ridic paloarea petalelor si din noapte l-a inaltat el.M-a sarutat si a fugit.
Si ultima amintire e ziua in care ne-am despartit.Mi-a spus ca o sa ma iubeasca o viata ,ca el a gresit.
Atunci mi-am dat seama ca nu l-am iubit,sau daca l-am iubit a fost atat de intens si de rapid ca nu mi-am amintit mai nimic.
Celui mai iubit
Septembrie 7, 2009
Nu sunt o femeie mereu la moda,nici macar nu am fost mereu interesata de tot ceea ce se poarta,dar iubesc pantofii si nu e ca atunci cand iubesti o geanta sau o bluza.Mi-e frica sa calc,ma gandesc la cum calc: oare am talpa sau pantofii sunt in locul ei dinainte de a ma naste?
Iubesc pantofii ,e drept,dar ii ador pe cei care se poarta toamna asta.
Pentru serile mai calduroase voi purta sandalele negre cu multe barete si toc stiletto.
Pentru zilele in care va trebui sa merg mult pe jos aleg cizmulitele din piele intoarsa cu toc jos si gros.
Pentru serile in care as adora asfaltul pentru frumusetea lunii aleg botinele mele negre cu fundita pe lateral,toc stiletto jos.
Pentru serile in care trebuie sa arat sexy (am si eu seri din acelea) o sa port noile mele botine bej din piele intoarsa (stiletto- 12 cm).
Iar pentru club o sa prefer pantofii cu platforma ,gri cu o dunga mov.
Acum ca am scos din cutii tot ceea ce se poarta toamna aceasta ma prind in hora gentilor.
Septembrie 6, 2009
Pe foile subţiri găsite în urma ei erau cuvinte scrise mărunt,colorat,nesigur.El mergea crezând ca vor duce la Ea.Tremura din toate încheieturile şi nu ştia că la capătul drumului tremura şi Ea.Erau fermecaţi şi aveau sufletele ferecate,erau furaţi şi aveau sufletele furate,erau îndragostiţi şi totul se terminase aşa…au alungat iubirea şi au fugit.El nu a căutat-o niciodata,dar a venit când l-a căutat Ea.Acum o căuta,dar Ea,trăieşte-n lumea ei.
O altă foaie i-o suflă vântu-n faţă.O citeşte.E o scrisoare prin care Ea îi mărturiseşte ce înseamnă El în viaţa sa…apoi o încheie simplu…A ta.Ea a fost cândva a lui şi El nu ştia?Urla…sufletul lui urla simţind acum propria nepăsare.DOARE!
A văzut o siluetă subţire la marginea padurii.A alergat spre Ea,a vrut s-o prindă,dar Ea,fugise deja.
A căutat-o iar şi iar pana cand a găsit-o întinsă în iarba uscată.Totul era acum ca prima dată.nesigur,neclar,neutru.
Septembrie 6, 2009
Alearga nebuna de dor printre copacii plini de spume.Ratacind,lovindu-se necontenit de crengile rupte care-i smulg carnea urla de nepasare si cauta scurmand in pamant;cauta o bucata din ea.Incepe iar s-alerge nebuna,cade…sfarsita si incepe a se tari…bratele-i curg zdrobite de cuvinte amare,ochii-i cad,iar buzele-i vinetii de strigate amare se lipesc atrase ca un magnet…Acum e privata de cuvinte,de simtiri…de bratele-i goale si chiar de vaz si totusi se unduieste mancand pamant de durere.
O creanga ii cuprinde piciorul si,in furtuna,o ridica spre cer.Sange murdar curge pulsat de indignarea ce-o cuprinsese;curge catre marginea padurii.
TEAMA,DISPERAREA,DORUL o fac sa ameteasca apoi sa lesine.
In urmatoarele secunde nu-si mai simte corpul si uita de durerea ranilor,dar vede cum carnea ei curge necontenit.Se simte nefolositoare,neinteleasa,neiubita si sufletul ei vrea sa cada in gol…
A inceput apoi a se zvarcoli violent,tanguindu-se parca si leganandu-se brusc,apoi oprindu-se de parca pica in visare…isi relua nebuna jocul…
Septembrie 6, 2009
Avid de negru ma cauti nebun si mort,
mancat de molii moarte in noapte
cauti moara verde a primului rasarit de ploaie,
cauti tot ceea ce n-a murit la primul apus de soare…mare,
dar zambetul prins cu scai se dezlipeste usor
de dorul unui ultim sarut al limbii cu cerul
si cade nebun efemerul negru-violet al stelei aruncate,
se prabuseste adanc uitarea in nepatrunsa moarte.
nebun de simtire si uitat de nebunie
ridica Pamantul cu o mana calma si putreda si roteste-mi destinele,
apoi alege-mi cu degetele sloite o viata si da-mi-o
pentru a-mi purta pasii pe cer!
Loading ...
