…
Avid de negru ma cauti nebun si mort,
mancat de molii moarte in noapte
cauti moara verde a primului rasarit de ploaie,
cauti tot ceea ce n-a murit la primul apus de soare…mare,
dar zambetul prins cu scai se dezlipeste usor
de dorul unui ultim sarut al limbii cu cerul
si cade nebun efemerul negru-violet al stelei aruncate,
se prabuseste adanc uitarea in nepatrunsa moarte.
nebun de simtire si uitat de nebunie
ridica Pamantul cu o mana calma si putreda si roteste-mi destinele,
apoi alege-mi cu degetele sloite o viata si da-mi-o
pentru a-mi purta pasii pe cer!
This entry was posted on Duminică, Septembrie 6th, 2009 at 11:01 pm and is filed under Blogway iti zice Salut. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
Loading ...
