Nebunia este genialitatea manuirii cuvintelor!

Pe foile subţiri găsite în urma ei erau cuvinte scrise mărunt,colorat,nesigur.El mergea crezând ca vor duce la Ea.Tremura din toate încheieturile şi nu ştia că la capătul drumului tremura şi Ea.Erau fermecaţi şi aveau sufletele ferecate,erau furaţi şi aveau sufletele furate,erau îndragostiţi şi totul se terminase aşa…au alungat iubirea şi au fugit.El nu a căutat-o niciodata,dar a venit când l-a căutat Ea.Acum o căuta,dar Ea,trăieşte-n lumea ei.
O altă foaie i-o suflă vântu-n faţă.O citeşte.E o scrisoare prin care Ea îi mărturiseşte ce înseamnă El în viaţa sa…apoi o încheie simplu…A ta.Ea a fost cândva a lui şi El nu ştia?Urla…sufletul lui urla simţind acum propria nepăsare.DOARE!
A văzut o siluetă subţire la marginea padurii.A alergat spre Ea,a vrut s-o prindă,dar Ea,fugise deja.
A căutat-o iar şi iar pana cand a găsit-o întinsă în iarba uscată.Totul era acum ca prima dată.nesigur,neclar,neutru.

This entry was posted on Duminică, Septembrie 6th, 2009 at 11:04 pm and is filed under Blogway iti zice Salut. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.