Nebunia este genialitatea manuirii cuvintelor!

Alearga nebuna de dor printre copacii plini de spume.Ratacind,lovindu-se necontenit de crengile rupte care-i smulg carnea urla de nepasare si cauta scurmand in pamant;cauta o bucata din ea.Incepe iar s-alerge nebuna,cade…sfarsita si incepe a se tari…bratele-i curg zdrobite de cuvinte amare,ochii-i cad,iar buzele-i vinetii de strigate amare se lipesc atrase ca un magnet…Acum e privata de cuvinte,de simtiri…de bratele-i goale si chiar de vaz si totusi se unduieste mancand pamant de durere.
O creanga ii cuprinde piciorul si,in furtuna,o ridica spre cer.Sange murdar curge pulsat de indignarea ce-o cuprinsese;curge catre marginea padurii.
TEAMA,DISPERAREA,DORUL o fac sa ameteasca apoi sa lesine.
In urmatoarele secunde nu-si mai simte corpul si uita de durerea ranilor,dar vede cum carnea ei curge necontenit.Se simte nefolositoare,neinteleasa,neiubita si sufletul ei vrea sa cada in gol…
A inceput apoi a se zvarcoli violent,tanguindu-se parca si leganandu-se brusc,apoi oprindu-se de parca pica in visare…isi relua nebuna jocul…

This entry was posted on Duminică, Septembrie 6th, 2009 at 11:02 pm and is filed under Blogway iti zice Salut. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.