Nebunia este genialitatea manuirii cuvintelor!

Inca mai iubesc
cu disperare
ochii verzi,
buzele amare!

Inca mai iubesc
privirea taioasa,
bluza soioasa
si fumul din drum!

Inca mai iubesc tot ce tine de noi!

Metrourile sunt pline,Bucurestiul e plin de agitatie ,de oameni care se grabesc.Urc in troleu unde oamenii stau precum sardinele si astept sa urce alte 3 persoane cand observ ca una dintre ele purta o masca pentru a se proteja de gripa porcina.Sufletul si mintea mea rad:”Nu ma protejez de virusuri care au luate nastere in laborator.Refuz!” si dupa ce am gandit acestea un damf de transpiratie m-a doborat.
Mi-am dat seama ca exista inca oameni care nu se gandesc la igiena lor corporala.Nu o singura data oameni a caror gura miroase mai rau decat un canal m-au pus pe fuga.Cred ca de 1000 de ori mi-au provocat o senzatie de regurgitare pe care o asemanam cu “voma de cuvinte” din cartile pline de barfa.Nu o singura data am renuntat sa vorbesc cu un stimabil profesor deoarece mirosul de transpiratie era atat de puternic incat nu am putut decat sa ma rog sa se recasatoreasca.
Poate ca modul haios in care ar trebui sa expunem problema ne va determina sa folosim apa si sapunul la orele diminetii tocmai pentru a nu avea o reputatie proasta.E bine ca transpiram-glandele functioneaza perfect,dar la fel sta treaba si cu nasurile noastre.Pentru a nu dezvolta anumiti microbi sau un aspect si un miros neplacut ar fi bine sa apelam la dusul de 3-5 minute de 2 ori pe zi.Multi microbi pot sa se adaposteasca in hainele noastre,pe suprafata pielii,a mainilor,dar daca nu ne spalam vom deveni o prada usoara.
S-a dovedit ca simplul fapt ca ne spalam dupa un contact sexual la nu mai mult de cateva minune nu lasa germenii unei boli cu transmitere sexuala sa se instaleze.Acest lucru ar trebui sa ne dea de gandit si sa nu sarim niciodata peste dusul care ne poate feri de cativa dintre microbii existenti,ne va inmuia si catifela pielea si vom avea un aspect mai placut si mai multa incredere in noi.
Cat despre gripa care tot circula si ne alarmeaza nu pot sa va spun decat: “Sanatatea trebuie sa fie pe primul plan,cu sau fara masca!”

Noi nu putem schimba impreuna nimic, dar putem iubi separat mai mult, mai bun, mai lung.
Pare de necrezut cum pe zi ce trece ne maturizam si odata cu aceasta avem o cu totul alta parere despre noi-oamenii.

Am crezut totdeauna ca minti doar cand esti copil pentru a “fugi” de o cearta, dar nu pot percepe nici macar acum cum unii parinti isi mint proprii copii -ii amagesc, cum isi mint sotii sau sotiile fara sens. Ii privesc si ar putea fi in stare sa-si minta animalele de companie sau mai crunt -sa se minta in continuare pe sine.

Am crezut intotdeauna ca oamenii pot sa lase de la sine, ca pot fi buni mereu nu doar atunci cand isi doresc. Pana mai ieri era de neconceput sa-ti faci dreptate singur, astazi nu stiu in ce tara locuiesc si mi-e rusine sa graiesc: “Tara celor ce nu iubesc!”.

Am crezut intotdeauna ca iubirea va fi mereu un centru al nostru, chiar daca o simtim altfel. Acum imi dau seama ca cei mici iubesc mai mult computerul decat proprii parinti, iar cei mari iubesc mai cu foc un joc in care cei mici stau fara parinti.

Am crezut totdeauna ca fiecare fata va gasi un print -e o poveste atat de minunata…, dar de mica am fost invatata ca nu exista un final fericit.

Am crezut totdeauna ca nu vor exista copii fara adapost, parinti fara rost, batrani batuti sau chinuiti, case de copii fara bunici, gradini mari fara catei, copaci lipsiti de baietei, derdelus fara zapada, v-ati-ascunsea fara lada.

Noi nu putem schimba impreuna nimic, dar putem iubi separat mai mult, mai bun, mai lung.

Anca Ciobanu

“Un amic pe care l-am intalnit acum 2-3 luni imi citeste blogg-ul constant (acum depinde de fiecare ce intelegem prin “constant”) si imi raspunde cu cateva versuri {povestea (ca multe altele)a inceput frumos} mi-a atasat la ultimul chat link-ul acesta: .Am citit cu atentie,dar e mai mult decat ciudat sa scriu eu despre ceea ce-mi doresc sa fac treisferturi din viata si sa ma gandesc cum un sfert din ea m-am imaginat facand asta.M-am gandit sa rog sa scrie despre asta o prietena care ma stie de mai bine de 10 ani…iar eu nici 20 nu am,dar ma gandesc ca o sa ma dea afara si tot nu e de bine.Apoi,mai am eu o prietena ,dar ma cunoaste de prea putin timp…si la suprafata doar…”
Gandeam eu asa cand mi-a venit ideea sa rog 2 prietene prin corespondenta sa-si dea cu parerea.Ambele au blog,asa ca daca nu va este pe plac ceea ce scriu despre mine-aruncati in ele cu comentarii,articole pe blogg-urile voastre si tot asa-le facem si lor traffic chiar daca n-au nevoie!

Ma indreptam spre casa cu autocarul, priveam pe geam si asteptam sa ajung odata pentru ca imi era putin rau, si pe langa asta eram si foarte nerabdatoare pentru ca la destinatie ma astepta iubitul meu pe care nu l-am mai vazut de ceva timp. Priveam stancile pe langa care treceam, din cauza lor cred ca imi era rau, am ametit privindu-le. Am inchis ochii, nu vroiam sa dorm doar sa nu mai vad nimic… in casti a inceput sa se auda melodia mea preferata, zambeam si ma gandeam la prostii. Dintr-o data s-a auzit un zgomot puternic, geamul autocarului s-a spart, toata lumea tipa isteric. Langa scaunul meu a cazut o fata, era inconstienta si lovita toata. M-am uitat la mine, apoi la ea, si m-am hotarat, nu aveam timp de pierdut, ne-am luptat putin insa ea era destul de slabita, lupta era deja castigata asa ca am ajutat-o sa moara. Urma mai apoi sa-mi cer iertare pentru asta parintilor ei, dar vroiam ca eu sa traiesc si se pare ca ea era nehotarata si nu s-a chinuit foarte mult sa ma opreasca. De cate ori in viata am zis ca vreau sa mor, cred ca de mii de ori, din orice motiv, viata mea nu parea atat de interesanta si de pretioasa pentru mine dar cand am fost pusa in fata faptului am luptat pentru ea.

Totul s-a intamplat foarte rapid, nu stiu ce s-a mai intamplat dupa aceea, m-am trezit la spital. Eram inconjurata de o multime de oameni necunoscuti care plangeau acum de bucurie ca m-am trezit. Am aflat ca am stat in coma aproape o luna de zile dar pana la urma mi-am revenit si eram pregatita sa incep o noua viata. Nu stiam cine sunt acei oameni si ce vor de la mine, eu vroiam doar sa imi vad parintii si iubitul si ceream asta cu disperare insa nu ma asculta nimeni. Am fost diagnosticata cu amnezie, dar ziceau ei, ca in curand o sa imi revin. Mi-au trebuit cateva zile pana sa incep sa ma simt mai bine si sa reusesc sa imi pun gandurile in ordine. Doar cand m-am uitat in oglinda am inteles, nu mai eram eu de-a-ntregul, eram altcineva, si totusi eu… Gandul mi-a zburat la parintii si iubitul meu, vroiam sa ii vad si sa le zic ca sunt bine.

Dar ce s-a intamplat? poate chiar sufeream de amnezie, trebuia sa astept sa vad ce se va mai intampla cu mine. Toata noaptea am visat urat, parca erau amintiri din ziua accidentului dar nu stiam bine daca erau adevarate sau doar inchipuiri. Am inchis ochii pentru ca ma simteam rau si ametita de la privitul stancilor iar apoi am auzit un zgomot puternic si imediat s-a spart un geam. Eu eram pe scaun cu o bucata mare de geam infipta in gat, iar capul meu era jos pe podeaua autocarului, asa am vazut-o pe acea fata cazuta langa scaunul meu. Se facea ca ma luptam cu cineva, nu vedeam cu cine, doar simteam… iar apoi am adormit. Un vis ciudat, si totusi, eu eram fata de pe scaun iar acum eram fata de pe podea. Am citit multe carti inainte despre astfel de lucrururi, dar totusi nu credeam ca este posibil. Stiam ca prin anumite practici yoga poti sa iti parasesti corpul si sa te plimbi pe unde vrei insa exista totusi un risc… daca un alt suflet ratacit era era prin preajma riscai sa iti ia locul, iar daca corpul tau nu era compatibil cu cel din care acel suflet a iesit, atunci corpul ramanea handicapat pe viata. Asta cred ca s-a intamplat si cu mine, dar se pare ca am fost compatibile si am reusit sa ii iau locul. Oare se numeste crima ce am facut? Daca ea oricum nu rezista? Atunci eram pierute amandoua…

Acuma ce sa fac? m-am trezit cu alti parinti, alti prieteni si chiar alt iubit, m-am trezit intr-o alata viata… ma vor interna la nebuni daca incerc sa fac ceva. Corpul meu a fost plans si ingropat demult si totusi nu sunt vie, dar nici moarta. Uff si cand ma gandesc ca trebuie sa traiesc o alta viata, sa imi continui studiile, sunt la inginerie, nu eu, ea… eu nu am fost niciodata buna la matematica si nici acuma nu o sa fiu. Eu mi-am terminat facultatea, cea care a fost potrivita pentru mine, dar cine sa ma relicentieze in ceva ce practic nu am facut. Si cum sa fiu eu iubita prietenului fetei asteia, cum as putea sa il recuceresc pe iubitul meu, as vrea sa ii spun totul dar intr-o luna de zile va zice ca m-am interesat de tot si ca il mint, ma va respinge, poate nici nu ii va placea ce vede… cu toate ca mie imi place, si totusi imi va fi greu sa ma obisnuiesc.

Mi-am luat inima in dinti si m-am dus acasa la iubitul meu, noi stateam impreuna la casa, am ajuns acolo inainte de oara 4 cand stiam ca el iese de la servici, am deschis poarta, am intrat in casa si fara sa ma vada nimeni am ajuns in camera noastra… cat de dor imi era de camera noastra…

- Sfarsitul primei parti -

Rus Ramona

www.o-lume-perfecta.ro

http://www.succesdublu.ro/job-pentru-o-tipa-pasionata-de-social-media/

Daca as fi fost mereu langa tine, ai fi fost langa mine acum. Daca am fi avut o lume formata din noi doi, noi doi am fi fost o lume acum. Daca as fi fost eu insami si nu eu si tu, as fi fost eu si acum.
Click Here

Ma uit in Adress Book si gasesc “Cel mai iubit”… Imi amintesc vag, candva tu ai fost cel mai iubit. Din acel an nu-mi amintesc decat sumar cum te-am intalnit. Ma asteptai pe o banca in parc, ochii iti sticleau si mainile tremurau parca fara voie infinit prea tare sa nu pot observa. M-ai sarutat cand aveam ochii deschisi si intr-adevar primul sarut a fost cel mai frumos din viata mea.

Apoi imi amintesc de ziua in care am avut primul spectacol la care ai venit. Stateai in primul rand si tremuria. La final m-ai chemat pe aleea noastra, aleea viselor noastre pe care le incununam cu flori si petale crescute in beton. Am zarit ceva galben in intuneric, dar nici urma de tine.Daca…

Am mers sa ridic paloarea petalelor si din noapte l-ai inaltat tu. M-ai sarutat si ai fugit. Si ultima amintire e ziua in care ne-am despartit. Mi-ai spus ca o sa ma iubesti o viata, ca tu ai gresit. Atunci mi-am dat seama ca nu te-am iubit sau daca te-am iubit a fost atat de intens si de rapid ca nu mi-am amintit mai nimic.

Si totusi…

Daca as fi avut incredere in tine as fi fost si acum in dreapta ta, cu parul rasfirat pe bratul tau si cu fruntea peste buzele tale.

Daca te-as fi iubit orbeste, nu as mai fi avut acum nevoie de ochelari. As fi privit mereu prin tine frumusetea vietii nebune in doi-doi oameni mirosind a parfum de alcool.

Daca te-as fi simtit langa mine as fi stat langa tine o viata… dar erai mereu in camera de langa noi, in zbor sau cine stie unde iti umbla gandul… caci langa mine era capul gol.

Daca te-as fi sarutat vreodata pana in adancul sufletului si nu doar peste buzele dulci, m-ai fi sarutat acum…
Daca as fi fost mereu langa tine, ai fi fost langa mine acum.
Daca am fi avut o lume formata din noi doi… noi doi am fi fost o lume acum.
Daca as fi fost eu insami si nu eu si tu… as fi fost eu si acum!
Si daca nu e “daca” cel mai trist cuvant din lume, daca nu ocupa locul 1 in inima ta… gaseste-mi tu un altul… pe care sa nu-l pot uita!

Celor care nu vor mai vedea niciodata
pamantul plat
le voi darui amintirile
pe care le-au lasat
celor pe care i-au iubit.

Celor care nu vor mai
iubi niciodata le voi
darui imbratisari repetate…
haideti sa ne imbratisam in grup
repetat in noapte.

Celor care isi vor dilua paharul
le voi darui unele mai mici sau
mai pline cu care sa poata inchina
in cinstea vietii
care vine.

Celor care cred ca au talent
si scriu frumos le voi
arata neintarziat
poeziile mele,
fara rost.

Celor care se plang si cred
ca nimic in viata nu e frumos
le voi darui o poza a
ultimul apus al primului soare
care s’a scurs.

Celor multi care iubesc
nefericirea fericirii sufletelor
lor pustiite de dor…
le voi darui iubire,atat cat
sa nu’i omor.

sa nu+i sufoc cu atata caldura
izvorata din iubire de oameni.

Celor pe care nu+i mai iubesc,
dar i’am iubit candva,
le voi fura amintirile care
mi se cuvin pentru
a’i avea mereu undeva.

Celor care se cred mai presus
de viata insasi
le voi darui esentele celor
mai frumoase iubiri pentru
a nu se uita pe sine.

Celor care inca mai spera
si cred cu tarie in tot ceea
ce nu exista
sa le daruim impreuna speranta
pentru inca o viata.

Celor care citesc,
care nu contenesc sa’si scoata
din minte colile albe
sa le daruim vise,
vise colorate.

Celor care’si inunda
plamanii cu gudron si nicotina,
celor care n’au nicio vina
sa le inundam mintea
cu alcool aburind.

Iubeste
tot ceea ce
cu ochii cuprinzi
cu mainile atingi
cu picioarele simti
cu buzele mangai.

Iubeste
ochii negri in noapte
cei verzi roind in lacrimi
albristii ca cerul
cand strang efemerul
sub pleoape.

Iubeste
picioarele subtiri,
saltarete,pielea
alba,fina.
Iubeste nebuneste

fiecare raza de lumina!

Tine-ma de mana,
sopteste-mi noapte buna
dar uraste-ma ca sa
pot scrie
o poezie.

Iubeste-ma cu ochii,
sufletul atinge-l
cu genele ochilor verzi
apoi saruta-mi
obrazul.

Saruta-mi mana,sanul
spatele,laba
piciorului.
apoi imbratiseaza-ma strans!

Mangaie-mi parul
rosu ,apoi ochii nergi,
apoi pe ei verzi
si crede in privirea
pe care nu ai voie
s-o crezi.

Lasa-ma sa te mai
mint o singura data,
apoi taie-mi degetele,
lipeste-mi gura
si lasa-ma sa renunt

la mine.