Nebunia este genialitatea manuirii cuvintelor!

Orasul in care ma simt ca acasa este Clujul.Si nu doar pentru frumusetea peisajului,ci pentru oamenii care au timp sa zambeasca in timp ce alearga dupa autobuz sau catre locul de munca,pentru soarele care stralucestea “altfel” in timp ce masinile sunt blocate in trafic,pentru mirosul incarcat emanat de tevile de esapament ale automobilelor care te duc cu gandul la munte;pentru hartile care ma innebunesc atunci cand vreau sa ajung la expozitia unica de vase farmaceutice si medicamentele vechi;pentru graba inceata specifica orasului,pentru unicitatea si mai ales pentru frumusetea oamenilor pe care nu ma mai satur sa-i privesc.

Fiecare femeie (aici sunt inclusa si eu) are un ritual zilnic fara care crede ca nu va fi la fel de ravnita sau la fel de frumoasa.Astfel.micuta zana deschide ochii dimineata si déjà se vede in baie spalandu-si chipul cu putina apa mineral,apoi isi periaza cu grija dintii si limba pentru un zambet perlat.Se da cu putina apa termala,apoi cu crema hidratanta,cu baza de machiaj si un fond de ten care o fac sa arate precum o papusa cu chip de portelan (daca as fi barbat cred ca as uita din etape,daca nu chiar ritualul complet).Pentru a da viata tenului foloseste mascara extravolum,fard de obraz roz sau usor caramiziu si un ruj de culoarea buzelor.Cand isi priveste iar chipul in oglinda ochii ei au o stralucire intensa: e cu adevarat frumoasa!
Cu fiecare zi care trece,ritualul ii ia mult mai putin timp si o vezi in oglinda cum isi unde intreg trupul cu ulei pentru bebelus.O adori si nu intelegi de ce din cand in cand isi pudreaza usor nasucul mic sau adauga putin luciu de buze peste ruj sau isi contureaza vag ochii cu un creion negru sau gri.O admire cand sta goala in fata sifonierului si te intrebi : “Este asta o masca?” ,apoi simti cum nasul ti-e inundat de mirosul care-I scalda trupul zilnic-citrice.Daca n-ai fi auzit o apasare usoara pe parfum ai fi crezut ca visezi.
O privesti cum se imbraca si-ti dai seama ca tot machiajul ei,mirosul,privirea se potrivesc cu esarfa,cu rochia care-I acopera nurii,cu pulpele pe care le-ai mangaiat cu cateva ore in urma,cu ciorapii care-I acopera gleznele subtiri,cu pantofii a caror toc te inspaimanta sit e incita deopotriva.Iti dai seama ca geanta i se potriveste mult mai bine cu sacoul cand are buzele rosii,iar lantul lung cu pandant in forma de ceas o avantajeaza cand are obrajii roz-de parca ar fi o copila ce roseste cand simte cu cata pofta o privesti.
Acum e gata sa plece si o simti mult mai increzatoare.Gandesti : “O fi de la ruj sau de la luciul de buze? Poate ca e de la pudra … “
Nu e de la nimic-faptul ca tu o privesti cu ochi dulci,apoi cu pofta in fiecare dimineata ii face placere si are ritualul acesta doar pentru tine;dar exista o zi in care femeile nu se machiaza si totusi stralucesc: e ziua de 8 martie,zi in care toate femeile renunta la baza de machiaj,la fondul de ten,la rujul cu effect de luciu de buze si sunt cu mult mai frumoase pentru ca zambesc-cu sufletul!

Inca din ziua in care au aparut ursitoarele in viata mea mi-au soptit: “Trage spre tine cufarul din os!”…”Vai mie,am spus,e urias!Cum sa-l apuc?”…”Stii bine cum sa-l prinzi,nu te nelinisti.Vei sti si cum sa le asezi in cufere mai mari pentru ca vei strange sute.”…”Sute?N-am auzit decat de sute de lei,doamna Ursitoare si nu stiu daca e de bine!” si in momentul acela am prins toarta uriasei cutii din os si-am tras spre mine cat de tare am putut.Minune!Cufarul s-a deschis si-n el stateau doi trandafiri sculptati in argint de o frumusete rara (ma pricepeam sa deosebesc bijuteriile lucrate manual dinainte sa ma fi nascut-cel putin asa cred).Cerceii se uitau la mine si-mi sopteau: “Tanara noastra stapana!”(bijuteriile mele au si istorie si viata si ochi si gura si mai ales suflet).
Peste ani i-am purtat -fara sa-mi dau seama -,atat la petreceri,cat si la scoala sau la orele de sport.Nu mi-am imaginat ca o singura pereche de cercei poate fi asortata cu rochia de la nunta,cu cea de la priveghi,cu geaca si bocancii pentru schi sau cu rochia vaporoasa pentru zilele calduroase de vara.
Atunci cand ii port,port cu mine generatii care fac cerceii sa para si mai frumosi cu fiecare zi ce trece.

Putem face multe lucruri impreuna-si cel mai frumos ar fi sa putem darui un zambet!Intra pe http://cristinalilianadinu.blogspot.com/ .

Magie-de Angie Sage
Prima carte care il are ca protagonist pe Septimus Heap-cel de-al saptelea fiu al unui al saptelea fiu-este plina de aventura si suspans.Nici cititorul,nici participantii la actiune nu-si pot da seama cine este baiatul 412 (patru-unu-doi) cu toate ca are puteri magice nebanuite pe care le si foloseste fara stirea sa.Cele 568 de pagini pe care Angie Sage si le-a imaginat in timp ce era cu barcuta sa Muriel (devenita un suprapersonaj in romanul “Magie” ) in larg si careia i-a dat viata in poveste sunt la fel de vioaie precum o plimbare pe parcursul careia intalnesti dune de nisip de escaladat,paduri intunecate invadate de copaci vorbitori,jderi care abia asteapta sa simta prezenta unui om pentru a se napusti asupra lui.

Ratacesc in casa oglinzilor
si-mi vad eurile miscandu-se,
din perete-n perete reflectandu-se.
Ratacesc in casa oglinzilor
unde mii de fete ciudate
isi aleg drumuri repetate
sau cauta altele noi,ca mai apoi
sa sfarsim prin a rataci toti
in oglinzile infinite,in camerele cu suflete oglindite.
Ratacesc in casa oglinzilor
casa in care mortii isi scot ochii
si vin pe urmele mortilor vii ca niste stafii.
Ratacesc cu sufletul in oglinzile ovale
chiar daca doare sa ma vad de undeva de sus
de unde si-au dat drumul toti cei care s-au dus…
Ratacesc in casa oglinzilor.

Miscari circulare
macina
precum morile
minciunile unui
prematur:
“Nu te mai iubesc!”

Vinul paharelor
inunda pe rand
dintii,limba
gura cu totul
pana cand urechile
nu mai aud.

vodca se scurge
se prelinge incet.
tequila vorbeste
urgent
despre frice de :
“te vreau inapoi!”

Berea de la final
cu gust de zeama
de varza murata
cauta canepa fiarta
si o imbratisare
chiar daca o doare
un prematur:
“Nu te mai iubesc!”

Balti pline cu mal
amestecat cu fan
parca-mi ciuruiesc trupul
si-si fac loc spre
locurile cele mai pure
ale inimii mele.

Si-ti jur ca
mocirla nu s-ar fi
inventat daca nu
s-ar fi nascut
puritatea in spatele
pieptului gol.

Sau daca as fi
refuzat glodul
din capatul strazii;
daca as fi ocolit
mazga de pe garduri,
din oameni,
din noi toti
si as fi facut-o
om.

Cat de superior
poti sa te crezi
cand iti mutilezi
viata
doar pentru ca vrei?

Cat de naiv
poti fi si mai ales
cum poti sa simti
libertarea
cand nu o primesti?

Hai sa aruncam cu pietre
doar pentru ca avem
2 maini si 2 picioare
cand normal e sa ai
pene pentru zbor,
labe pentru alergat,
copite pentru trap
si suflet!