Nebunia este genialitatea manuirii cuvintelor!

Inca din ziua in care au aparut ursitoarele in viata mea mi-au soptit: “Trage spre tine cufarul din os!”…”Vai mie,am spus,e urias!Cum sa-l apuc?”…”Stii bine cum sa-l prinzi,nu te nelinisti.Vei sti si cum sa le asezi in cufere mai mari pentru ca vei strange sute.”…”Sute?N-am auzit decat de sute de lei,doamna Ursitoare si nu stiu daca e de bine!” si in momentul acela am prins toarta uriasei cutii din os si-am tras spre mine cat de tare am putut.Minune!Cufarul s-a deschis si-n el stateau doi trandafiri sculptati in argint de o frumusete rara (ma pricepeam sa deosebesc bijuteriile lucrate manual dinainte sa ma fi nascut-cel putin asa cred).Cerceii se uitau la mine si-mi sopteau: “Tanara noastra stapana!”(bijuteriile mele au si istorie si viata si ochi si gura si mai ales suflet).
Peste ani i-am purtat -fara sa-mi dau seama -,atat la petreceri,cat si la scoala sau la orele de sport.Nu mi-am imaginat ca o singura pereche de cercei poate fi asortata cu rochia de la nunta,cu cea de la priveghi,cu geaca si bocancii pentru schi sau cu rochia vaporoasa pentru zilele calduroase de vara.
Atunci cand ii port,port cu mine generatii care fac cerceii sa para si mai frumosi cu fiecare zi ce trece.

This entry was posted on Luni, Februarie 22nd, 2010 at 6:38 pm and is filed under Blogway iti zice Salut. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.