Nebunia este genialitatea manuirii cuvintelor!

CONCURSUL DE POEZIE DE DRAGOSTE LEOAICĂ TÂNĂRĂ, IUBIREA…

Adaugat pe data de24 February 2010 de Revista Scriitorului

ediţia a X-a, 31 martie 2010

Centrul Cultural al municipiului Piteşti, prin revistele de cultură Argeş şi Cafeneaua literară, organizează ediţia a X-a a Concursului naţional de poezie de dragoste Leoaică tânără, iubirea…, plasat sub semnul poetului Nichita Stănescu şi în cadrul Festivalului Primăvara Poeţilor.

La concurs pot participa creatori cu vârste până la 35 de ani, care nu sunt membri ai U.S.R. şi nu au câştigat un premiu la ediţiile anterioare. Concurenţii vor trimite într-un plic mare, închis, pe adresa organizatorului, câte 5 poezii de dragoste, creaţii originale, nepublicate în volum, fiecare poezie fiind dactilografiată pe câte o singură pagină, corp 14, semnată. Manuscrisele nu se înapoiază.

Juriul va fi format din membri U.S.R., din redacţiile revistelor Argeş şi Cafeneaua Literară.

Plicurile concurenţilor se primesc până la data de 27 martie 2010, ora 13.00, la sediul Centrului Cultural Piteşti, Casa Cărţii, O.P.1, cod 110013.

Textele pot fi expediate şi pe e-mail la adresa: virgildiaconu2004@yahoo.com sau cultcentre@yahoo.com.

Your browser may not support display of this image. Your browser may not support display of this image. Câştigătorii desemnaţi de juriu vor fi premiaţi în bani, astfel:

Premiul I: 200 lei

Premiul al II-lea: 150 lei

Premiul al III-lea 100 lei

Festivitatea de premiere va avea loc la Centrul Cultural Piteşti, în ziua de 31 martie 2010, ora 16.00. Versurile premiate vor fi publicate în revistele Argeş şi Cafeneaua literară.

Prezentarea la ridicarea premiului este obligatorie. În caz de neprezentare premiul se va oferi următorului clasat, în ordinea mediilor obţinute. Organizatorul nu decontează cheltuielile de deplasare.

Da!
-Hei!
Era el care o văzuse ca prin vis.A lovit-o uşor cu mâna făcută pumn peste umărul gol.
-Hei!
I-a răspuns ea cu gura puţin întredeschisă.Avea buzele uscate cu toate că temperatura era pentru mijlocul lui iunie,începutul lui iulie.
-Cum e?
A întrebat-o el.E întrebarea lui care nu are sens,dar o foloseşte mereu când vorbeşte cu ea.S-au iubit,mult sau puţin doar ei ştiu,dar brusc s-au despărţit şi acum s-au văzut întâmplător după o vreme.Le tremură vocile,mâinile,picioarele,iar trupurile au luat-o razna.Luna-i priveşte.
-E …
şi ar fi vrut sa spună din nou : “Hei!”. S-a gândit ca primul a fost spus ridicol sau nu are sens.De fapt care e sensul lui “Hei!” ? Şi de ce a lovit-o cu pumnul încet?
…E bine.La tine cum e?
Oare nu vede cum o privesc,nu simte cum îmi tremură vocea?Ce mult s-a schimbat!
-E bine si la mine.Am atât de mult de lucru încât nu mai gândesc!…
Gândesc,normal că gândesc,dar nu am avut aşa mult timp să mă mai gândesc la tine.
…Am atât de mult de lucru ,iar proiectele îmi ocupă tot timpul.Iar vara e pe ducă!
-Da.
Mă bucur că a reuşit să aiba o vară mai frumoasă ca a mea.
-Şi vara ta cum e?
A întrebat-o el încet sperând să nu existe un alt el.
-E ok.Citesc,mai ies… e ok.
Adică stau cu cartea în faţă şi mă gândesc la tine.
-Hei!
A murmurat ea din nou şi ochii i s-au umplut de lacrimi.A făcut un “pa-pa” cu mâna şi a dispărut.El a mai rămas aşa o vreme şi a plecat ţinând lacrimile ca pentru sine şi murmurând : “hei!…hei!…”

*
Şi-au spus doar câteva cuvinte cu toate că atât de multe aveau să-şi spună -el nu voia să pară slab,ea voia să-i arate că s-a schimbat.
În drumul lor fiecare s-a gândit la cât de ridicol a părut in faţa celuilalt şi şi-au frământat sufletele,emoţiile,sperând ca celălalt să apară de undeva şi să zică din nou : “Hei!”şi ei vor spune tot ce simt chiar dacă vor fi de-a dreptul de neiertat apoi.Dar s-au amăgit pentru că fiecare a mers in drumul lui obişnuit spre casă;iar casele sunt în direcţii opuse.

*
După un timp ea era din nou în oraş şi l-a sunat să-i spună că a ajuns.Dupa vreo două săptămâni el a vrut sa vina să o vadă la barul la care era.Când el s-a aşezat la masă toţi prietenii ei s-au “evaporat”.Ea zâmbea.De câteva luni preluase modelul francez şi doar zâmbea chiar dacă o deranja ceva.Era convinsă că era şansa ei de a-i demonstra că mai puteau fi o dată împreună şi ar putea fi mult mai frumos.Au mai vorbit o zi la telefon şi într-un final el a întrebat-o:
-Ai vrea să mai fim împreună?
Ea ,chiar dacă el nu o vedea,era roşie de la vârful degetelor până în vârful urechilor,iar inima era la un concurs de atletism.Ar fi vrut să strige :
-Da!Da!Da!
Dar a preferat să spună
-Vorbim când te întorci,miercuri (sau joi).
De data aceasta inima lui s-a aşezat la startul cursei de atletism.I-a spus tăios :
-Da,mai bine vorbim miercuri (sau joi)!
Şi ea zâmbea de parcă ar fi putut citi gândurile tuturor.

*
Ziua de miercuri a fost un calvar.Ea a numărat orele,secundele,minutele (în ordinea asta i-a fost foarte greu),iar lui i-a fost extrem de rău.Într-un final au vorbit şi au stabilit că se vor întâlni … dar nu atunci.
Joi dimineaţă el a sunat-o să vadă dacă a înţeles ce simte şi cum se simte el,iar ea a dat din cap.Nu şi-a dat seama că la telefon nu se vede şi nici nu s-a gândit că el are nevoie de o confirmare.Ea rămăsese cu textul ei : “Fără să ştim că e 24 februarie am vrut să ne vedem.Ar fi trebuit să fie magic,nu efemer.”.Apoi ea a ajuns acasă,dar intuiţia îi dispăruse brusc.Până în acel moment ştiuse că se vor împăca,că se vor ţine de mână,că se vor săruta în ploaie şi chiar a plouat pentru ca ea să se sărute;dar în momentul acela ea nu mai ştia nimic.Apoi şi-a revenit şi i-a scris o scrisoare în care să-l lămurească –ea nu e nepăsătoare- pe care voia să i-o dea în ziua următoare.
Scrisoarea suna cam aşa :
“Dragul meu (daca pot să-ţi spun aşa),
Am preferat să-ti scriu o scrisoare nu pentru că nu ştiu să comunic,ci pentru că ai interveni şi tu,iar eu mi-aş schimba discursul.
M-am gândit toate zilele acestea dacă aş vrea să fim din nou împreună.Sigur că vreau,mai ales că am simţit că ne vom împăca.Nu ştiu să-ti explic asta,dar asta simt. Mai mult de atât,chiar ştiu că va fi mult mai bine dacă amândoi ne vom fi maturizat destul.
Eu cred că e mult mai mult de muncă şi mai puţin timp.Dar hai să luăm asta ca pe o provocare şi să încercăm să ne oferim amintiri frumoase.
Eşti gata să schimbăm trecutul deloc romantic intr-unul fabulous?
Cu drag,Anca”

*
A recitit scrisoarea de mii de ori.Prima oară a spus că şi-a pus sufletul pe tava,a doua oară a gândit că e urâtă,a treia oară i s-a părut hidoasă,iar a patra oară s-a hotărât să i-o dea a doua zi.Oricum nu ştia cum să spună într-un mod plăcut faptul că vrea ca şi el să se implice,să facă lucruri frumoase pentru ea fără ca ea să i le ceară cum făcuse în relaţia trecută.Spera ca el să işi dea seama de toate acestea după ce va citi scrisoarea.
A început să plângă din nou…pentru că nu mai simţea că el o va înţelege sau o va suna.Se simţea un personaj din poveştile ei şi nu ştia ce-i urmează secundei prezente…oricum nu cea viitoare.

Marturisesc cu rusine ca am stiu de el de ceva timp si m-a invaluit egoismul :am vrut sa-l ascund de voi,dar George mi-a trimis un mesaj pe reteaualiterara.ro si m-a rugat sa va spun si voua despre concurs.
Stiu ca sunteti tineri,talentati,plini de viata si cu o imaginatie lipsita de margini,tocmai de aceea vreau sa ii dati add lui George pe messenger la id-ul: haisafurampepeni si intrebati-l mai multe despre concursul Nora Iuga II.

Bafta!

Aseara (de fapt spre dimineata) simteam nevoia sa nu spun “te iubesc!” , dar mana,ochii,mersul imi erau atrase de o carte mica,verde,un volum care incape lejer in plicul negru satinat pe care-l tinem intre brat si trunchi la petreceri.Mi-am adus aminte ca nu s-a vazut de sub manualul greoi de matematica,de sub compundiul gros plin cu formule care explicau fizica in toata splendoarea ei;o carte la fel de frumoasa la 15,20 si de ce nu la 40 de ani (promit sa o recitesc exact de ziua mea);dar nu despre carte e vorba,ci despre mesaj-iar mesajul e ascuns in cuvinte uzuale,in replici devenite clisee.
De ce iubim femeile?E intrebarea la care fiecare barbat cugeta indelung ,iar raspunsul in inflexivitatea lui ne lipeste zambete ,ne descopera dintii,ne amplifica pulsul si ne face incheietura subtire sa zvacneasca de emotie.De ce sunt femeile iubite de catre barbati ?-pentru ca sunt pur si simplu femei cu doua maini si doua picioare,cu zambet cald,cu mainile larg deschise si cu ochi vioi,cu trup saltaret.Pentru ca fiecare are ceva deosebit si pentru ca sunt copii si nu stiu in ce colt al lumii isi vor gasi jumatatea.Pentru ca … de fapt barbatii nu au nicio explicatie -doar le iubesc ,le tin trupurile incatusate nopti in sir,le cumpara flori sperand ca ele sa ii lase la o bere,pentru ca miros frumos si asa nu din cauza parfumului -trupurile lor goale miros a casa ,a cald,a stabilitate ,a tot ceea ce isi doresc.
Iubite sunt femeile datorita tuturor lucrurilor marunte pe care le fac nu doar din dragoste ,ci pentru ca sunt manate de toate fortele care sunt in interiorul lor -forte care le trag sau le aduc in fata cu fire invizibile de ata,casmir,matase sau aur.Barbatii stau cu femeile pentru focul interior care emana esente.
Femeile,la randul lor,iubesc barbatii pentru bratele puternice care ascund protectie,iar protectia ascunde sentimente inexplicabile,ate care se-nvart in jurul nostru precum bandajele ,fire care nu doar ne incatuseaza ,ci ne tin pe loc,undeva intre imbratisarea brutala ,cratita plina cu supa in care torn legume si zambetul copiilor care-mi murmura :”Mami,tu esti femeie.De ce iubim femeile?”

http://www.garbo.ro/articol/Entertainment/3086/Pe-timp-de-criza-cum-sa-fii-frumoasa-si-totusi-sa-cheltuiesti-putin.html-preview

La multi ani femeilor si zambetului lor cald,
La multi ani fetelor si glasului lor suav
La multi ani voua tuturor si sa speram
ca primavara ne va fi in suflete!

La multi ani!

De multe ori ne gandim la fostii iubiti cu ura.Le uram actualele iubite nu
> doar pentru ca ni se par frumoase,destepte si cu simtul umorului,ci pentru
> ca nu ne vor egala niciodata.E drept ca nu ne vor egala,dar ar trebui sa
> ne gandim daca nu cumva se potrivesc mult mai bine,daca nu cumva gusturile
> si meseria ii apropie mult mai mult decat ne-ar fi apropiat pe noi de un
> El asa cum era fostul.
> Mergand pe strada absolut intamplator l-am vazut pe fostul meu prieten cu
> actuala lui iubita si m-am gandit in sinea mea ca din punct de vedere
> fizic le sta mult mai bine impreuna…mi-am dat seama ca ei pur si simplu
> radiaza de fericire traindu-si visul iar ea nu e atat de calculata si de
> mamoasa asa cum era eu.
> Mi-am dat seama ca de 3-4 ori pe an inca mai putem vorbi cu zambetul pe
> buze pentru ca nu am avut nimic de impartit la sfarsitul relatiei.Nu am de
> ce sa-l urasc pentru ca nu-mi amintesc nici ce mi-a placut la el atunci
> cand am acceptat sa-i daruiesc cateva amintiri,nici nu-mi amintesc de ce
> ne-am certat- stiu doar ca el era de vina (stiu,normal ca stiu d ece ne-am
> despartit ,dar e mai bine sa uitam ).
> Ar fi bine ca macar o data pe an sa ne uitam iar in agenda de telefon,in
> lista de messenger,sau in e-mail-uri si sa reluam legaturile cu persoanele
> care ne-au ranit fara voie sau carora destinul le-a fost nefavorabil si
> asta nu doar pentru ca prietenii vechi sunt cei mai buni ,ci pentru ca ne
> putem recupera amintirile si timpul care ne-a umplut chipul de riduri.
> A venit primavara,renaste natura,sufletul nostru renaste si acum suntem
> capabile sa fim destul de mature incat sa nu-i mai consideram pe fostii
> iubiti dusmani de moarte.
>
> Anca Ciobanu

Nichita Stanescu
POEM

Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?

E poezia care-mi defineste starea in care ma afund cu repeziciune.Sper sa va placa la fel de mult.
Cu drag,
Anca Ciobanu

Orasul in care ma simt ca acasa este Clujul.Si nu doar pentru frumusetea peisajului,ci pentru oamenii care au timp sa zambeasca in timp ce alearga dupa autobuz sau catre locul de munca,pentru soarele care stralucestea “altfel” in timp ce masinile sunt blocate in trafic,pentru mirosul incarcat emanat de tevile de esapament ale automobilelor care te duc cu gandul la munte;pentru hartile care ma innebunesc atunci cand vreau sa ajung la expozitia unica de vase farmaceutice si medicamentele vechi;pentru graba inceata specifica orasului,pentru unicitatea si mai ales pentru frumusetea oamenilor pe care nu ma mai satur sa-i privesc.

Fiecare femeie (aici sunt inclusa si eu) are un ritual zilnic fara care crede ca nu va fi la fel de ravnita sau la fel de frumoasa.Astfel.micuta zana deschide ochii dimineata si déjà se vede in baie spalandu-si chipul cu putina apa mineral,apoi isi periaza cu grija dintii si limba pentru un zambet perlat.Se da cu putina apa termala,apoi cu crema hidratanta,cu baza de machiaj si un fond de ten care o fac sa arate precum o papusa cu chip de portelan (daca as fi barbat cred ca as uita din etape,daca nu chiar ritualul complet).Pentru a da viata tenului foloseste mascara extravolum,fard de obraz roz sau usor caramiziu si un ruj de culoarea buzelor.Cand isi priveste iar chipul in oglinda ochii ei au o stralucire intensa: e cu adevarat frumoasa!
Cu fiecare zi care trece,ritualul ii ia mult mai putin timp si o vezi in oglinda cum isi unde intreg trupul cu ulei pentru bebelus.O adori si nu intelegi de ce din cand in cand isi pudreaza usor nasucul mic sau adauga putin luciu de buze peste ruj sau isi contureaza vag ochii cu un creion negru sau gri.O admire cand sta goala in fata sifonierului si te intrebi : “Este asta o masca?” ,apoi simti cum nasul ti-e inundat de mirosul care-I scalda trupul zilnic-citrice.Daca n-ai fi auzit o apasare usoara pe parfum ai fi crezut ca visezi.
O privesti cum se imbraca si-ti dai seama ca tot machiajul ei,mirosul,privirea se potrivesc cu esarfa,cu rochia care-I acopera nurii,cu pulpele pe care le-ai mangaiat cu cateva ore in urma,cu ciorapii care-I acopera gleznele subtiri,cu pantofii a caror toc te inspaimanta sit e incita deopotriva.Iti dai seama ca geanta i se potriveste mult mai bine cu sacoul cand are buzele rosii,iar lantul lung cu pandant in forma de ceas o avantajeaza cand are obrajii roz-de parca ar fi o copila ce roseste cand simte cu cata pofta o privesti.
Acum e gata sa plece si o simti mult mai increzatoare.Gandesti : “O fi de la ruj sau de la luciul de buze? Poate ca e de la pudra … “
Nu e de la nimic-faptul ca tu o privesti cu ochi dulci,apoi cu pofta in fiecare dimineata ii face placere si are ritualul acesta doar pentru tine;dar exista o zi in care femeile nu se machiaza si totusi stralucesc: e ziua de 8 martie,zi in care toate femeile renunta la baza de machiaj,la fondul de ten,la rujul cu effect de luciu de buze si sunt cu mult mai frumoase pentru ca zambesc-cu sufletul!