Magie-de Angie Sage

Magie-de Angie Sage
Prima carte care il are ca protagonist pe Septimus Heap-cel de-al saptelea fiu al unui al saptelea fiu-este plina de aventura si suspans.Nici cititorul,nici participantii la actiune nu-si pot da seama cine este baiatul 412 (patru-unu-doi) cu toate ca are puteri magice nebanuite pe care le si foloseste fara stirea sa.Cele 568 de pagini pe care Angie Sage si le-a imaginat in timp ce era cu barcuta sa Muriel (devenita un suprapersonaj in romanul “Magie” ) in larg si careia i-a dat viata in poveste sunt la fel de vioaie precum o plimbare pe parcursul careia intalnesti dune de nisip de escaladat,paduri intunecate invadate de copaci vorbitori,jderi care abia asteapta sa simta prezenta unui om pentru a se napusti asupra lui.

Share/Save/Bookmark

Poveste despre ratacire

Ratacesc in casa oglinzilor
si-mi vad eurile miscandu-se,
din perete-n perete reflectandu-se.
Ratacesc in casa oglinzilor
unde mii de fete ciudate
isi aleg drumuri repetate
sau cauta altele noi,ca mai apoi
sa sfarsim prin a rataci toti
in oglinzile infinite,in camerele cu suflete oglindite.
Ratacesc in casa oglinzilor
casa in care mortii isi scot ochii
si vin pe urmele mortilor vii ca niste stafii.
Ratacesc cu sufletul in oglinzile ovale
chiar daca doare sa ma vad de undeva de sus
de unde si-au dat drumul toti cei care s-au dus…
Ratacesc in casa oglinzilor.

Share/Save/Bookmark

intr-o noapte

Miscari circulare
macina
precum morile
minciunile unui
prematur:
“Nu te mai iubesc!”

Vinul paharelor
inunda pe rand
dintii,limba
gura cu totul
pana cand urechile
nu mai aud.

vodca se scurge
se prelinge incet.
tequila vorbeste
urgent
despre frice de :
“te vreau inapoi!”

Berea de la final
cu gust de zeama
de varza murata
cauta canepa fiarta
si o imbratisare
chiar daca o doare
un prematur:
“Nu te mai iubesc!”

Share/Save/Bookmark

Poem fara titlu

Balti pline cu mal
amestecat cu fan
parca-mi ciuruiesc trupul
si-si fac loc spre
locurile cele mai pure
ale inimii mele.

Si-ti jur ca
mocirla nu s-ar fi
inventat daca nu
s-ar fi nascut
puritatea in spatele
pieptului gol.

Sau daca as fi
refuzat glodul
din capatul strazii;
daca as fi ocolit
mazga de pe garduri,
din oameni,
din noi toti
si as fi facut-o
om.

Share/Save/Bookmark

Cat de superior
poti sa te crezi
cand iti mutilezi
viata
doar pentru ca vrei?

Cat de naiv
poti fi si mai ales
cum poti sa simti
libertarea
cand nu o primesti?

Hai sa aruncam cu pietre
doar pentru ca avem
2 maini si 2 picioare
cand normal e sa ai
pene pentru zbor,
labe pentru alergat,
copite pentru trap
si suflet!

Share/Save/Bookmark

Inca…

Inca mai iubesc
cu disperare
ochii verzi,
buzele amare!

Inca mai iubesc
privirea taioasa,
bluza soioasa
si fumul din drum!

Inca mai iubesc tot ce tine de noi!

Share/Save/Bookmark

Prima mea intalnire cu troleul!

Metrourile sunt pline,Bucurestiul e plin de agitatie ,de oameni care se grabesc.Urc in troleu unde oamenii stau precum sardinele si astept sa urce alte 3 persoane cand observ ca una dintre ele purta o masca pentru a se proteja de gripa porcina.Sufletul si mintea mea rad:”Nu ma protejez de virusuri care au luate nastere in laborator.Refuz!” si dupa ce am gandit acestea un damf de transpiratie m-a doborat.
Mi-am dat seama ca exista inca oameni care nu se gandesc la igiena lor corporala.Nu o singura data oameni a caror gura miroase mai rau decat un canal m-au pus pe fuga.Cred ca de 1000 de ori mi-au provocat o senzatie de regurgitare pe care o asemanam cu “voma de cuvinte” din cartile pline de barfa.Nu o singura data am renuntat sa vorbesc cu un stimabil profesor deoarece mirosul de transpiratie era atat de puternic incat nu am putut decat sa ma rog sa se recasatoreasca.
Poate ca modul haios in care ar trebui sa expunem problema ne va determina sa folosim apa si sapunul la orele diminetii tocmai pentru a nu avea o reputatie proasta.E bine ca transpiram-glandele functioneaza perfect,dar la fel sta treaba si cu nasurile noastre.Pentru a nu dezvolta anumiti microbi sau un aspect si un miros neplacut ar fi bine sa apelam la dusul de 3-5 minute de 2 ori pe zi.Multi microbi pot sa se adaposteasca in hainele noastre,pe suprafata pielii,a mainilor,dar daca nu ne spalam vom deveni o prada usoara.
S-a dovedit ca simplul fapt ca ne spalam dupa un contact sexual la nu mai mult de cateva minune nu lasa germenii unei boli cu transmitere sexuala sa se instaleze.Acest lucru ar trebui sa ne dea de gandit si sa nu sarim niciodata peste dusul care ne poate feri de cativa dintre microbii existenti,ne va inmuia si catifela pielea si vom avea un aspect mai placut si mai multa incredere in noi.
Cat despre gripa care tot circula si ne alarmeaza nu pot sa va spun decat: “Sanatatea trebuie sa fie pe primul plan,cu sau fara masca!”

Share/Save/Bookmark

Am crezut intotdeauna ca…/Cred

Noi nu putem schimba impreuna nimic, dar putem iubi separat mai mult, mai bun, mai lung.
Pare de necrezut cum pe zi ce trece ne maturizam si odata cu aceasta avem o cu totul alta parere despre noi-oamenii.

Am crezut totdeauna ca minti doar cand esti copil pentru a “fugi” de o cearta, dar nu pot percepe nici macar acum cum unii parinti isi mint proprii copii -ii amagesc, cum isi mint sotii sau sotiile fara sens. Ii privesc si ar putea fi in stare sa-si minta animalele de companie sau mai crunt -sa se minta in continuare pe sine.

Am crezut intotdeauna ca oamenii pot sa lase de la sine, ca pot fi buni mereu nu doar atunci cand isi doresc. Pana mai ieri era de neconceput sa-ti faci dreptate singur, astazi nu stiu in ce tara locuiesc si mi-e rusine sa graiesc: “Tara celor ce nu iubesc!”.

Am crezut intotdeauna ca iubirea va fi mereu un centru al nostru, chiar daca o simtim altfel. Acum imi dau seama ca cei mici iubesc mai mult computerul decat proprii parinti, iar cei mari iubesc mai cu foc un joc in care cei mici stau fara parinti.

Am crezut totdeauna ca fiecare fata va gasi un print -e o poveste atat de minunata…, dar de mica am fost invatata ca nu exista un final fericit.

Am crezut totdeauna ca nu vor exista copii fara adapost, parinti fara rost, batrani batuti sau chinuiti, case de copii fara bunici, gradini mari fara catei, copaci lipsiti de baietei, derdelus fara zapada, v-ati-ascunsea fara lada.

Noi nu putem schimba impreuna nimic, dar putem iubi separat mai mult, mai bun, mai lung.

Anca Ciobanu

Share/Save/Bookmark

Despre tot ceea ce-mi doresc!

“Un amic pe care l-am intalnit acum 2-3 luni imi citeste blogg-ul constant (acum depinde de fiecare ce intelegem prin “constant”) si imi raspunde cu cateva versuri {povestea (ca multe altele)a inceput frumos} mi-a atasat la ultimul chat link-ul acesta: .Am citit cu atentie,dar e mai mult decat ciudat sa scriu eu despre ceea ce-mi doresc sa fac treisferturi din viata si sa ma gandesc cum un sfert din ea m-am imaginat facand asta.M-am gandit sa rog sa scrie despre asta o prietena care ma stie de mai bine de 10 ani…iar eu nici 20 nu am,dar ma gandesc ca o sa ma dea afara si tot nu e de bine.Apoi,mai am eu o prietena ,dar ma cunoaste de prea putin timp…si la suprafata doar…”
Gandeam eu asa cand mi-a venit ideea sa rog 2 prietene prin corespondenta sa-si dea cu parerea.Ambele au blog,asa ca daca nu va este pe plac ceea ce scriu despre mine-aruncati in ele cu comentarii,articole pe blogg-urile voastre si tot asa-le facem si lor traffic chiar daca n-au nevoie!

Share/Save/Bookmark

Un alt chip, aceeasi identitate (povestea unui suflet nehotarat)

Ma indreptam spre casa cu autocarul, priveam pe geam si asteptam sa ajung odata pentru ca imi era putin rau, si pe langa asta eram si foarte nerabdatoare pentru ca la destinatie ma astepta iubitul meu pe care nu l-am mai vazut de ceva timp. Priveam stancile pe langa care treceam, din cauza lor cred ca imi era rau, am ametit privindu-le. Am inchis ochii, nu vroiam sa dorm doar sa nu mai vad nimic… in casti a inceput sa se auda melodia mea preferata, zambeam si ma gandeam la prostii. Dintr-o data s-a auzit un zgomot puternic, geamul autocarului s-a spart, toata lumea tipa isteric. Langa scaunul meu a cazut o fata, era inconstienta si lovita toata. M-am uitat la mine, apoi la ea, si m-am hotarat, nu aveam timp de pierdut, ne-am luptat putin insa ea era destul de slabita, lupta era deja castigata asa ca am ajutat-o sa moara. Urma mai apoi sa-mi cer iertare pentru asta parintilor ei, dar vroiam ca eu sa traiesc si se pare ca ea era nehotarata si nu s-a chinuit foarte mult sa ma opreasca. De cate ori in viata am zis ca vreau sa mor, cred ca de mii de ori, din orice motiv, viata mea nu parea atat de interesanta si de pretioasa pentru mine dar cand am fost pusa in fata faptului am luptat pentru ea.

Totul s-a intamplat foarte rapid, nu stiu ce s-a mai intamplat dupa aceea, m-am trezit la spital. Eram inconjurata de o multime de oameni necunoscuti care plangeau acum de bucurie ca m-am trezit. Am aflat ca am stat in coma aproape o luna de zile dar pana la urma mi-am revenit si eram pregatita sa incep o noua viata. Nu stiam cine sunt acei oameni si ce vor de la mine, eu vroiam doar sa imi vad parintii si iubitul si ceream asta cu disperare insa nu ma asculta nimeni. Am fost diagnosticata cu amnezie, dar ziceau ei, ca in curand o sa imi revin. Mi-au trebuit cateva zile pana sa incep sa ma simt mai bine si sa reusesc sa imi pun gandurile in ordine. Doar cand m-am uitat in oglinda am inteles, nu mai eram eu de-a-ntregul, eram altcineva, si totusi eu… Gandul mi-a zburat la parintii si iubitul meu, vroiam sa ii vad si sa le zic ca sunt bine.

Dar ce s-a intamplat? poate chiar sufeream de amnezie, trebuia sa astept sa vad ce se va mai intampla cu mine. Toata noaptea am visat urat, parca erau amintiri din ziua accidentului dar nu stiam bine daca erau adevarate sau doar inchipuiri. Am inchis ochii pentru ca ma simteam rau si ametita de la privitul stancilor iar apoi am auzit un zgomot puternic si imediat s-a spart un geam. Eu eram pe scaun cu o bucata mare de geam infipta in gat, iar capul meu era jos pe podeaua autocarului, asa am vazut-o pe acea fata cazuta langa scaunul meu. Se facea ca ma luptam cu cineva, nu vedeam cu cine, doar simteam… iar apoi am adormit. Un vis ciudat, si totusi, eu eram fata de pe scaun iar acum eram fata de pe podea. Am citit multe carti inainte despre astfel de lucrururi, dar totusi nu credeam ca este posibil. Stiam ca prin anumite practici yoga poti sa iti parasesti corpul si sa te plimbi pe unde vrei insa exista totusi un risc… daca un alt suflet ratacit era era prin preajma riscai sa iti ia locul, iar daca corpul tau nu era compatibil cu cel din care acel suflet a iesit, atunci corpul ramanea handicapat pe viata. Asta cred ca s-a intamplat si cu mine, dar se pare ca am fost compatibile si am reusit sa ii iau locul. Oare se numeste crima ce am facut? Daca ea oricum nu rezista? Atunci eram pierute amandoua…

Acuma ce sa fac? m-am trezit cu alti parinti, alti prieteni si chiar alt iubit, m-am trezit intr-o alata viata… ma vor interna la nebuni daca incerc sa fac ceva. Corpul meu a fost plans si ingropat demult si totusi nu sunt vie, dar nici moarta. Uff si cand ma gandesc ca trebuie sa traiesc o alta viata, sa imi continui studiile, sunt la inginerie, nu eu, ea… eu nu am fost niciodata buna la matematica si nici acuma nu o sa fiu. Eu mi-am terminat facultatea, cea care a fost potrivita pentru mine, dar cine sa ma relicentieze in ceva ce practic nu am facut. Si cum sa fiu eu iubita prietenului fetei asteia, cum as putea sa il recuceresc pe iubitul meu, as vrea sa ii spun totul dar intr-o luna de zile va zice ca m-am interesat de tot si ca il mint, ma va respinge, poate nici nu ii va placea ce vede… cu toate ca mie imi place, si totusi imi va fi greu sa ma obisnuiesc.

Mi-am luat inima in dinti si m-am dus acasa la iubitul meu, noi stateam impreuna la casa, am ajuns acolo inainte de oara 4 cand stiam ca el iese de la servici, am deschis poarta, am intrat in casa si fara sa ma vada nimeni am ajuns in camera noastra… cat de dor imi era de camera noastra…

- Sfarsitul primei parti -

Rus Ramona

www.o-lume-perfecta.ro

Share/Save/Bookmark