Nebunia este genialitatea manuirii cuvintelor!

Canta-mi la chitara
Si a ta voi fi mereu.
Doar canta-mi suflete hoinar
sa-mbat amaru-n versul tau.

Canta-mi in serile luminate de apus,
Canta-mi despre iubirea care s-a dus…
Nu te opri in miezul povestirii…
Ti-aduci aminte cand se usuca trandafirii?

Doar uita-te o clipa si cantareste-o soapta,
Priveste cum se lasa o noapte intunecata.
Si canta,tu,iubirea care raneste ochii,
care suceste mintea si-mbalsameaza corpii.

Arunca tu pe ape un sunet de vioara
Si murmurul haotic din frageda camara
Si focul ce te-ndeamna sa-l potolesti cu sete
Caci cetele de ingeri vegheaza a lor treceri.

Canta-mi la chitara o noapte doar,si-o zi
In mijlocul furtunii imbibata de rozmarini.
Doar canta-mi tu,iubire,o nota la chitara
ca sa omori pacatul nascut intaia oara.